Deși n-are acces la vestiare, Nicolae Robu s-a spălat pe mâini de fotbalul timișorean

Dacă Timișoara vrea sport, să dea bani pentru el, nu să aștepte finanțare de la bugetul local. Afirmația de mai sus nu e oferită publicului de vreun lider al ASU Politehnica, de „Mihalcea”, șeful galeriei alb-violete, de Cristian Brâncovan, eminența aproape cenușie a mișcării suporterilor, ci tocmai de primarul Nicolae Robu, primarul Timișoarei, cel care a promis în 2012 că va duce Poli acolo unde a fost și mai mult decât atât. Nu l-am obligat eu să spună asta, nici tu, cetitorule, nici urmașii noștri, nici urmașii urmașilor noștri, alegătorii din 2036, minunați de câtă limpezime a putut emana astăzi gândul edilului liberal. Nici avocatului Carmen Obârșanu nu i-ar fi ieșit mai bine spunând că iubitorul de sport, dacă vrea fotbal, să se ducă să-și facă unul cu banul lui.

Și-ajungem la conceptul „fotbal fără patroni” avansat de cei de la ASU Politehnica. E etic? Poate. E bine? De ce nu? Dar cât de eficient o fi vom vedea. Problema în sucirea lui Nicolae Robu nu este că după șase ani de la înființarea ACS Poli a ajuns să facă chetă la cutia milei și să invite timișoreanul care vrea fotbal să pună banul jos, dacă vrea ca fotbalul să-l bucure în timpul liber. Nu asta e problema, firește. Ci tonul cu care primarul o spune. E ca și cum până acum numai asta ne-a spus, noi nu l-am crezut și acum ne-a și dovedit-o trufaș. Fotbalul finanțat de primărie a fost stopat în Timișoara prin intervenția Curții de Conturi, apoi a fost confirmată ilegalitatea – îndoielnică, după părerea mea, de vreme ce peste tot se poate în țară – iar acum soluția finală și letală e îmbrățișată cu seninătate de „patronul” ACS Poli, cel care nu a scăpat un prilej să arate cum nimic nu se mișcă în club fără energia domniei sale.

Așa să fie. Nu o dată am vorbit de o lege a naturii și în sportul timișorean. Că mai bine închidem porțile dacă nu putem face performanță, decât să ne umilească oricine prin țară sau chiar acasă, cu jucători nespălați după antrenamente, pe motiv că patronatul îi scoate afară de la vestiare. Declarațiile lui Nicolae Robu ar fi năucitoare dacă nu sunt de un cinism cras. Păi cum să lași fotbalul să fie finanțat de cine vrea, după ce ai făcut echipa și clubul după cum ai vrut tu? Ți-ai făcut jucăria cu bune și rele, iar acum te-ai plictisit de ea și te rățoiești la comunitate că nu o mai vrea?

Un om de afaceri timișorean, dacă s-ar găsi cineva dispus să investească în fotbal, nu va băga bani în ceva măcinat de datorii, de litigii și de un management defectuos. De ce ar face cineva așa ceva acum? Că se supără Robu pe creația lui, iar Dobra de la CJ Timiș face pe scrupulosul cu echipa fondată și de instituția pe care o conduce? Apoi, să ne amintim ce spunea Robu când mai venea câte un „pârlit” de investitor să preia echipa. Că era vorba de Tudose din Buzău, Olăroiu, iar mai apoi a venit ăla cu rețeaua Succes din Gorj. Niciunul nu a atins pretențile marelui om de fotbal cu plete de pe Bega, ca și cum la club ar fi curs numai lapte și miere, iar noi am avea de ales dintr-o mie de variante să ne ducem echipa acolo unde a promis primarul.

Să facem la fel cu toate promisiunile primarului? Vreți stadion? Puneți mâna să vi-l faceți. Vreți transport în comun civilizat? Nu mai stați cu mâna întinsă la buget, ci împrumutați-vă la bănci și băgați un leasing la un tramvai fiecare. Ordine publică? Puneți mâna pe un par și vă faceți dreptate când cineva parchează pe trotuar, dacă asta vreți. Dacă Timișoara vrea sport, să dea bani pentru el, nu să aștepte finanțare de la bugetul local, a spus Nicolae Robu. Ce facem dacă Timișoara de afaceri nu vrea, obișnuită cu blufurile edilului, cu sportul, Alex Velea, Connect-R și toată distracția gratis? OK, lăsăm ca sportul să se ducă dracului. Câte un smartphone tot mai găsim să nu ni se plictisească copiii prin casă.