E un pod pe Drina, cartea lunii la librăria La Două Bufnițe

E o poveste deloc simplă, dar, odată citită, te faci să vezi cu alți ochi această parte de lume. „E un pod pe Drina…”, a lui Ivo Andrić, este cartea lunii septembrie la librăria La Două Bufnițe și sunteți invitați s-o (re)descoperiți.

Librăria La Două Bufnițe este, în această săptămână, gazda unei seri speciale, dedicate lui Ivo Andrić, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1961, unul dintre cei mai cunoscuţi şi traduşi autori de limbă sârbo-croată. Volumul „E un pod pe Drina…” a apărut recent în Colecția Biblioteca Polirom, traducere şi note de Gellu Naum şi Ioana G. Seber. La evenimentul care va avea loc joi, 13 septembrie, de la ora 18.30, în librăria din Piața Unirii, vor vorbi Adriana Babeți, Radu Pavel Gheo și Dumitru Tucan. El face pate din campania Cartea lunii la Bufnițe, care își propune să promoveze o carte din literatura universală sau literatura română recent apărută, prin organizarea de dezbateri și întâlniri în jurul acesteia.

La jumătatea secolului al XVI-lea, un paşă dă poruncă să se ridice un pod peste Drina, râul care străbate orăşelul bosniac Vişegrad. Aşa începe istoria – cu pietre albe aduse de departe şi cu muncă zdrobitoare. Până la Primul Război Mondial, podul acesta, făcut din 11 arcade mlădioase, e martor al tuturor schimbărilor, suferinţelor şi tulburărilor care trec peste locuitori. Ivo Andrić (1892-1975), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1961, este unul dintre cei mai cunoscuţi şi traduşi autori de limbă sârbo-croată. Născut în Bosnia, pe atunci, administrată de Imperiul Austro-Ungar, îşi petrece copilăria la Vişegrad, oraşul podului pe Drina. În timpul studiilor universitare de la Viena face parte din mişcarea revoluţionară Tânăra Bosnie, care milita pentru unirea cu Serbia, e un apropiat al cercurilor naţionaliste sârbe și a fost arestat după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand la 28 iunie 1914. În discursul de recepţie la Academia Suedeză, Andrić va face elogiul literaturii iugoslave, venind dintr-o „ţară mică între două lumi” şi al prozei istorice, menită să dea adevărata imagine a condiţiei umane.