Înalțarea Sfintei Cruci, zi de post negru și rugăciune

Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche dintre sărbătorile creştine, este singura cu post aspru şi rugăciune care apare atât în calendarul ortodox şi greco-catolic, cât şi în cel latin. Ea aduce aminte de patimile şi moartea Mântuitorului pe Golgota, crucea devenind un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului.

Înălţarea Sfintei Cruci marchează două evenimente solemne: Aflarea Crucii şi înălţarea ei în faţa poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, dar şi aducerea Sfintei Cruci de la perşi, în 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a aşezat-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim. În ajunul luptei cu Maxenţiu, un duşman al creştinilor, împăratului Constantin i-a apărut pe cer, în plină, zi, o cruce formată din stele, cu inscripţia „Prin acest semn vei învinge”. După bătălia câștigată, mama lui, Împărăteasa Elena, a cerut să fie găsită Sfânta Cruce, la Ierusalim. Au fost găsite trei cruci identice și, pentru a afla care dintre ele este cea pe care a fost răstignit Iisus, patriarhul Ierusalimului, Macarie, a apropiat fiecare cruce de o fată care tocmai murise. Când Macarie a aşezat lângă ea Sfânta Cruce, se spune că tânăra a înviat. Vestea s-a răspândit ca fulgerul, iar biserica a devenit neîncăpătoare pentru credincioşi. Patriarhul a înălţat-o să fie văzută de tot poporul şi de atunci, în fiecare an, la 14 septembrie, se sărbătoreşte acest eveniment.

Ziua Crucii vestește sfârşitul verii şi începutul toamnei. În această zi începe culesul viilor și se spune că şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişuri până în primăvară. La sate încă se mai crede că şerpii se strâng la un loc, se încolăcesc şi produc o mărgică numită „piatra nestemată”, care ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor. Potrivit altor tradiţii, de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac, care sunt duse apoi, împreună cu buchet de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele se păstrează în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste. Pentru că e un moment de pocăinţă, în această zi mare se ţine de preferat post negru. Cel ce se roagă şi ţine post negru se vindecă de boli.