Ministrul „Discotecă” are dreptate: din patru bugetari, doar unul muncește. Ceilalți trei sunt de la PSD

Din când în când, PSD transmite câte un mesaj încurajator spre mediul de afaceri, promisiuni care de cele mai multe ori rămân neonorate. Dar mai desface astfel supapa de presiune asupra unui sector antreprenorial sufocat și de taxe, dar și de un aparat bugetar mai mult decât supradimensionat și incompetent.

Mai mult, anul trecut, când guvernul a dublat sau chiar triplat salariile în administrație, fără niciun suport economic, a produs o puternică inflație care a făcut ca, în zona privată, salariul real să scadă. Fiindcă investitorul a fost nevoit să achite salariile bugetarilor, astfel că i-a fost aproape imposibil să le mărească pe ale propriilor angajați. Nu mai discut că doar în România bugetarul câștigă mult mai mult decât angajatul din mediul privat.

Prin urmare, declarația ministrului Finanțelor, Eugen Teodorovici, zis și ministrul „Discotecă”, potrivit căreia se va face o mare reformă în zona administrativ-bugetară, nu are cum să nu satisfacă mediul de afaceri. „Cred că e de bun simţ să te gândeşti la o reformă a aparatului bugetar pentru că ne dorim cu toţii o administraţie şi centrală, şi locală eficientă. Asta înseamnă să ai oameni nu foarte mulţi, exact cât trebuie, mai bine plătiţi sunt deja, legea există şi, ca să fie mai eficienţi, repet, cât trebuie. Nu unul munceşte şi trei pe lângă el stau”, a declarat Teodorovici și nu ai cum să nu-i dai dreptate.

Nu știu dacă raportul de trei care stau la unul care muncește o fi exact. Poate la unele instituții, iar la altele poate fi de doi la unul sau chiar unul la unul. Dar un lucru e sigur, aparatul de stat este mult, mult prea supradimensionat. Și, de anul trecut, plătit mai mult decât regește.

Problema este că de la vorbe la fapte e o cale extrem de lungă. Realitatea din teren va face în final ca și această promisiune să nu fie pusă în practică. Și asta fiindcă, fie că vorbim de administrația locală, fie cea centrala, sunt foarte mulți angajați pe bază de partid. Partidul șefului instituției, fie el PSD-ist, PNL-ist etc. Fiindcă cele mai multe instituții, inclusiv primării sau CJ-iuri, sunt conduse de PSD-iști, schemele de personal sunt pline de sinecuriști ai acestui partid.

Să presupunem că trebuie să fie redus cu o treime personalul unui instituții în care, pe lângă un angajat priceput și harnic, atârnă doi PSD-iști. Ce se întâmplă acolo? Dacă dai afară competentul, se gripează total instituția. Dacă dai afară un PSD-ist, se revoltă partidul. Nu de aia au câștigat alegerile, ca să umple instituțiile de stat cu incompetenții lor? Nu mai spun că de la această incompetență crasă din zona bugetară au apărut și poveștile cu administrații blocate și lipsa de proiecte de frica DNA. Că, vezi Doamne, bugetarul nu-și mai asumă semnarea unui document de teamă că va fi luat pe sus de procurori.

Total eronat. Nu semnează fiindcă nu știu, nu se pricep, nu înțeleg. Sunt total nepregătiți și atunci apelează la alibiul cu DNA. Culmea, incompetența și trândăvia îi contaminează și pe cei care mai lucrau și se pricepeau la câte ceva. În loc să fie invers. Nu mai spun că, de obicei, incompetentul de partid este șeful compententului într-o instituție. De aici, funcționarea total deficitară a instituțiilor de stat, dar și imposibilitatea reformei în sistem, așa cum anunțat-o ministrul „Discotecă”. La urma urmei, un mare „aburitor”, vorba lui Traian Băsescu.