De ce-ar fugi Omul Perfect de alegeri în două tururi de scrutin?

Ni se tot spune că lui Nicolae Robu nu-i plac alegerile de primar în două tururi de scrutin, că alături de PSD se aliniază și dumnealui la coada celor care-și doresc în continuare cea mai nedemocratică dintre formulele democratice de alegere a unui gospodar local.

Adică să ne ducem noi la vot să alegem un bun manager, un om despuiat la minte, cu imagine bună, chibzuit și-așa mai departe, dar din primul tur nu se alege ăla care vreau eu. Dacă primul în urne e pesedistul hoț nu e bine și-atunci am mai merge încă o dată să alegem un rău mai mic, dacă marele meșter n-a fost dorit din prima de comunitate. Dar dacă pesedistul nu e hoț? Deși nu cred, că dacă n-ar fi hoț s-ar enerva că toată lumea îl face hoț din cauza ălora ca Dragnea și ar face ceva cu partidul ăsta, iar dacă ar face ceva l-ar da mafia de Teleorman afară pentru nesupunere. Dar dacă, totuși, candidatul PSD nu ar fi hoț și s-ar pricepe la conducerea orașului, de ce să nu i se dea Timișoarei „șansa” să aibă din 2020 guvern de-o culoare și primar, de alta?

Dar să revin la Nicolae Robu și dorința sa ca noi să-l alegem pe dumnealui din prima. Cum ar veni, e o chestiune de încredere. „Ori ai încredere în mine, și atunci mă meriți ca primar, ori nu avem o astfel de relație sinceră și împrăștiem votul, ca să ies tot eu.” De unde atâta inflexibilitate la omul ăsta?! Căci nu-mi imaginez că un liberal de talia dumnealui să respingă competiția deschisă. De ce ar vrea cineva să limiteze accesul într-o cursă, să refuzi timișoreanului dreptul de a vedea ceva bun la alt candidat și la fel de bine să vezi ceva bun la partidul altui candidat, dar care negociază susținere pentru un altul cu mai mari șanse? De ce? Dacă ar fi adevărat ce spune lumea despre Nicolae Robu, că n-ar vrea ca legislația electorală să revină la alegerile în două tururi de scrutin pentru primari, păi atunci aș zice că acest Nicolae Robu e un fricos și nicidecum un funciarmente liberal.

Cum să respingă competiția un primar care spune despre el că succesul său în atragerea de fonduri europene este de 95%? Cum să-i fie frică de un alt candidat un om căruia nu i-a fost frică să spună că eșecul său este ZERO din același punct de vedere, al accesării de fonduri europene? Cum poate un sportiv de talia dumnealui să nu accepte cursa, când afirmă că zecile de goluri date pe terenul de fotbal sunt reale și nu rodul unor lingușeli din partea jucătorilor „adverși”?

Cum poate un personaj de talia lui Nicolae Robu, un om perfect, la urma urmelor, să eschiveze și să nu se alinieze la start cu ceilalți, de frica unei înțelegeri între locul doi și trei pentru a-l detrona pe primul, pe el, mărețul? Unde e simțul negocierii unui asemenea politician? De ce-ar vrea totul de-a gata și nu ni s-ar oferi cu toate calitățile sale sau ale echipei?

Joacă Nicolae Robu ipocrit această carte? La atâtea calități asumate, e imposibil să fie dumnealui. Dar dacă va insista să ne arate că el este, atunci de undeva vine și nesiguranța asta, imperfecțiunea de care fuge cu atâta neghiobie, și zău că nu m-aș opri acum la preferințele sale cosmetice. Poate că undeva acceptă că nu e totul perfect cu el. Nu poate fi totul perfect când nu poți contracta ani de zile dezinsecție, să ai orașul fără operator de curățenie stradală și câte altele, multe altele. Pur si simplu nu se poate să spui cu emfază că ai ZERO rateuri în proiecte europene, dar să uiți că ai atâtea rateuri „neeuropene” și aș aminti aici doar subiectul Poli. Dar poate că primarul nu se pricepe chiar așa de bine la fotbal și la politică, ca tot plebeul.