Despre cazul Robu – DNA, onoare și dublul discurs al PNL

„Singura mea avuție până la vârsta asta este onoarea”, s-a lamentat Nicolae Robu la ieșirea din sediul DNA, unde a aflat că va fi trimis în judecată în mega-dosarul celor aproape 1.000 de case „volatilizate” din Timișoara. Dincolo de folosirea unui cuvânt-cheie din lexicul unei organizații cu rădăcini în Sicilia, dar și al coanei Leanca, de i-a fost spart clondirul cu mastică, vine o veste proastă pentru primarul Timișoarei. Dintre cei care sunt trimiși în judecată de DNA, 99,99% se consideră total nevinovați, însă rata condamnarilor este de 86%. Asta pentru 2017, fiindcă înainte era peste 90%. Nu că i-aș dori răul onorabilului primar, dar lucrez cu cifre.

Dincolo de lamentările lui Robu și atacurile la adresa procurorilor, trebuie spus că începerea procesului în acest dosar este mai mult decât binevenită. Inclusiv Robu, așa nevinovat și mega-cinstit cum e, ar trebui să-și dorească acest lucru, fiindcă ar fi primul interesat să afle cum 1.000 de locuințe din patrimoniul Timișoarei au dispărut. Plus că ar putea fi începutul unui alt mega-dosar care să elucideze marea enigmă a Timișoarei post-revoluționare, și anume cum a ajuns centrul orașului în stăpânirea șatrelor de țigani. Fiindcă dacă ne uităm peste lista beneficiarilor caselor din acest dosar (procurori, foști șefi DNA, judecători, fost șef Curte de Conturi, polițiști, fost șef IPJ, notari, angajați de la Carte Funciară), vedem c-avem de-a face cu același gen de profesii care au făcut posibilă „strehaizarea” Timișoarei.

Robu se mai plânge că, la 1.000 de case și un prejudiciu de 40 de milioane de euro, cele două „gioarse”, cum în limbaj academic a denumit locuințele înstrăinate sub semnătura sa, ar fi „musca de pe TIR”. E adevărat, la nivel de cifre e frustrant. E frustarea celui care fură un ou când se întâlnește pe stradă cu cel care a furat boul. Dar puteau procurorii să spună: „Știți, dle Robu, dvs sunteți super-cinstit și mega-onorabil și pentru două case închidem ochii”?. Da, e un mizilic, dar contează dacă cele două case s-au dat legal sau nu. Restul e poveste. Cum poveste cred că e și ce se vorbește prin târg, că în acest caz procurorii au ales tiparul brevetat de pe vremea lui Al Capone, iar la noi, cu Năstase, Dragnea și alții. Adică n-avem probe pentru fapte mai grave, îl luăm pe chestiuni mai mici, dar sigure în fața judecătorilor.

În schimb, nu-i poveste faptul că Robu mai este urmărit într-un dosar penal, cel al anvelopării blocurilor. Acolo unde lucrurile ar putea fi mai grave, fiind vorba de falsificarea unor documente pentru accesarea de fonduri europene. Avem, așadar, oficial o trimitere în judecată și o urmărire penală, ambele pentru fapte de corupție. Nu spun că e vinovat, prezint o situație. Ce spun liderii PNL? Că au mare încredere în onestitatea lui Robu și nu se pune problema demisiei din fruntea PNL Timiș.

Și asta într-o perioadă în care PNL vrea să convingă lumea că apără Justiția și DNA și, spre deosebire de PSD, e un partid foarte receptiv la fapte de corupție. Fiindcă – nu-i așa? – „penalii” PNL sunt altceva decât „penalii” PSD. „Penalii” PSD sunt răi, „penalii” noștri sunt buni, mega-cinstiți, super-corecți. Numai că are ceva cu ei „statul paralel”. Cât timp liderii PNL vor continua cu acest dublu discurs, percepția oamenilor despre ei va fi că „nu-s chiar ca PSD-iștii, dar tot pe acolo sunt”.

Evident, există și varianta ca, pentru imaginea partidului, Robu să demisioneze din funcția de președinte al PNL Timiș. Poate chiar ar fi o datorie morală această demisie. Dar probabil îl împiedică „onoarea” să facă un lucru pe care l-au făcut la un moment dat Vasile Blaga, Ludovic Orban, Dan Motreanu, Marian Petrache ș.a.