Cele două mari excentricități ale talentatului primar Nicolae Robu

Nicolae Robu a rămas ultimul politician excentric din România. Și asta după ce a plecat Radu Mazăre spre țări mai calde, mai mult de nevoie, decât din plăcere. Iar de această dată n-o spun nici „jurnaliștii-tonomat”, nici „presa nepresă” și nici măcar cei „cu minte puțină, nici aia bună”. O spune chiar Robu și chiar foarte încântat de acest lucru: „Da, sunt politician excentric! Și nu pot decât să fiu mândru că sunt astfel”. Și mergând pe urmele lui Mazăre, în ultimul concediu petrecut în Florida și Jamaica, Robu s-a apucat de… escaladat cascade. Asta după golurile date cu nemiluita în meciuri de fotbal în care un stâlp așezat în poartă era un adversar mult mai redutabil decât portarii puși să-l blocheze pe marele goleador.

Dar nici măcar aceste lucruri nu mai contează, poate să încerce, pe urmele lui lui Mazăre, și bungee jumping, scuba diving, flying bird-ul și alte excentricități ale fostului primar al Constanței. Cu toate că Robu spune că excentricitatea sa este una dată de „seriozitatea mea, prin dedicare dusă până la sacrificiu, prin loialitate față de cauzele nobile, prin ceea ce am lăsat în urma mea”, orice observator poate decela la primarul Timișoarei cel puțin două mari tipuri de excentricități.

Una este dată de dragostea pentru sine și nemărginitele laude pe care și le aduce singur. Uneori vorbind despre sine la persoana a III-a. Dacă vreți, este excentricitatea Corydon-ului lui Radu Stanca: „Sunt cel mai frumos din orașul acesta/ Pe străzile pline când ies n-am pereche (…)”. E un fapt cunoscut că niciun om care excelează într-un domeniu nu se laudă singur cu performanțele sale, îi lasă pe alții s-o facă. Că tot spune că îi place sportul, l-a auzit cineva pe Messi spunând: „Sunt cel mai bun fotbalist din lume.”? Și Messi e fotbalist, nu profesor doctor universitar etc. Sau l-a auzit cineva pe Federer lăudându-se “Sunt del mai bun tenismen din toate timpurile.”? Și chiar este. Da, mai sunt și fotbaliști care se laudă singuri, iar în România a fost de exemplu Robert Niță cae purta un tricou inscripționat: „Sunt bun, dar nu mă vede nimeni.”. Ori Robu chiar asta pare, un Robert Niță al administrației și politicii. Se crede bun, dar nimeni nu vede asta, în afară de el și lacheii de serviciu..

Un al doilea gen de excentricitate afectează mult și Timișoara. Este tipul de excentricitate al lui nea Gogoașă, bețivul satului. Care a văzut o dată la televizor o casă cu piscină și jacuzzi și acum le spune la toți din jur că așa vrea să-și facă și el una. Nea Gogoașă însă își leagă poarta cu sârmă fiindcă n-are bani de o nouă yală, iar casa lui n-a mai văzut mătura de trei luni fiindcă a zis că “merge și așa”. Dar el continuă să se laude la crâșma satului că-și face casă cu piscină și jacuzzi. Ori și Robu în cazurile deszăpezirii, curățeniei stradale, dezinsecției a fost de părere că “merge și așa!”. Sau “legat cu sârmă”. Fiindcă el are obiective mărețe, metrouri, stadioane de 60.000 de locuri, săli de 16.000 și n-are timp să se încurce în deszăpeziri, salubritate, iluminat public etc. Chit că nu s-a “încurcat” cu acestea și fiindcă a vrut să facă economie la buget sau chiar n-a avut bani. Ca nea Gogoașă pentru yala de la poartă.