O misiune imposibilă: candidat comun PNL-USR-PLUS la Primăria Timişoara

Zilele trecute, liderii Alianţei 2020 USR-PLUS, Dan Barna şi Dacian Cioloş, propuneau ca, pentru primăriile marilor oraşe cel puţin, opoziţia să aibă candidaţi comuni la următoarele alegeri locale. Opoziţia însemnând aici PNL şi alianţa USR-PLUS. Şi asta pentru a contracara votul într-un singur tur de scrutin de care se agaţă PSD. Apropos de acest vot, atunci când în parlament se putea legifera împotriva lui, baronii PNL din teritoriu, şi vorbesc de primari printre care şi Nicolae Robu, s-au opus. Se ştie că acest sistem de vot avantajează primarii în funcţie, ori PSD are cel mai mare număr de edili. Şi nu trebuie să ai doctorat în politologie ca să realizezi importanţa covârşitoare a alegerilor locale în perspectiva celor parlamentare, acolo unde contează extrem de mult numărul de primari. De altfel, imediat după invitaţia tandemului Barna-Cioloş, preşedintele PNL Iaşi, Marius Bodea, a afirmat că este perfect de acord cu ea.

Aşadar, în condiţiile votului într-un singur tur de scrutin, propunerea făcută de Barna şi Cioloş este mai mult decât salutară în perspectiva atât de importantelor alegeri parlamentare din 2020, când se va decide soarta României pentru mulţi ani de acum înainte. Problema este că una e teoria şi alta e practica. Respectiv, în foarte multe oraşe acest demers e foarte greu de materializat, dacă nu imposibil. Şi n-o să mă duc mai departe de Timişoara cu exemplele.

Acolo unde, la doar o zi de la propunerea făcută de Barna şi Cioloş, preşedintele PNL Timiş, Nicolae Robu, s-a lansat într-un nou atac dur la adresa USR Timiş. Oarecum din senin şi cu mari accente de autovictimizare. Pornind de la unele nemulţumiri pe care lideri ai USR Timiş le-au expus vizavi de administrarea Timişoarei, Robu a reacţionat în stilu-i caracteristic, „veleitari” şi „limitaţi la cap” fiind doar câteva dintre „drăgălăşeniile” cu care Robu i-a etichetat pe USR-işti. Tributar unor reflexe comunistoide, chiar şi la 30 de ani de la Revoluţie, Robu a scos din recuzită şi vechea lozincă „Dai în mine, dai în tine, / dai în fabrici și uzine, / Dai în școli, laboratoare, / dai în clasa muncitoare”. Respectiv, dacă spun că lucrurile nu merg bine în Primăria Timişoara, automat eşti împotriva PNL. De când Robu înseamnă PNL pe de-a întregul lui?

Iar la urma urmei, ce să facă USR-iştii? Să spună că lucrurile sunt perfecte în Timişoara? Că e mare curăţenie în oraş? Că deszăpezirea s-a făcut la timp? Că primăria performează în atragerea fondurilor europene? Că meritocraţia domneşte în primărie? Că toate promisiunile lui Robu din 2012 (stadion, sala polivalentă, bazin olimpic, institut oncologic etc.) sunt aievea, dar nu le vedem de hateri ce suntem? Normal că nu poţi trece nepăsător pe lângă toatea acestea.

Mai spune Robu că el n-a atacat niciodată USR. A uitat cum îi hăituia cu Poliţia Locală în timpul strângerii semnăturilor în campania „Fără penali în funcţii publice”? Şi au fost multe alte declaraţii împotriva USR. Culmea tupeului, fostul USL-ist merge până acolo încât acuză USR că nu se luptă cu PSD. „În slujba cui sunt?”, întreabă Robu misterios referindu-se la liderii USR Timiş. Exact, este acelaşi Robu care urcat PSD-ul pe cel mai mare înalt piedestal din istoria Timişului.

Dincolo de astfel de declaraţii aparent insurmontabile, o alianţă înseamnă un parteneriat între lideri. Ori, Robu şi-ar dori cel mult o mezalianţă în care el să dicteze. Ori acest lucru nu se poate. Şi încă ceva. USR ca şi PLUS de altfel, sunt partide formate în general din tineri realizaţi profesional, cu studii şi noi în politică. Oameni care vor să arate că totuşi se mai poate face ceva în România, iar politica nu e o curvă chiar până la capăt. Ori cum să-i pui pe aceşti oameni alături sau, mai grav, să primească ordine de la foştii purtători de servietă ai unor personaje sinistre precum Vadim Tudor sau Elena Udrea? Exact, e vorba de Ionuţ Nasleu şi Alin Popoviciu, şefii gărzii pretoriene a lui Robu. O fi politica şi arta compromisului, dar nici să renunţi la orice fel de principii nu se poate. Tocmai de aceea, o alianţă pentru Primăria Timişoara între PNL şi USR-PLUS mi se pare o misiune imposibilă. Pardon, ar fi posibilă dacă la PNL Timiş s-ar schimba ceva şi chiar în punctul său esenţial: preşedintele.