Viorica Dăncilă în magazinul de porţelanuri

Vorbind în numele „guvernului meu” şi a „poporului meu”, Viorica Dăncilă, a anunţat în Statele Unite că va muta Ambasada României din Israel la Ierusalim, intrând astfel şi în zona diplomaţiei. Precum măgarul care decât (vorba unei alte teleormănence) tichie de mărgăritar mai are nevoie. Cea care singură şi-a pus eticheta de proastă („Decât să vorbesc liber şi să spun prostii…”) a intrat astfel pe un teritoriu minat şi cu care nu are nici cea mai mică treabă. Nu că ar avea vreo legătură cu funcţia de premier, dar în politică externă chiar nu te joci cu vorbele şi minciunile. Nu e ca pe Dâmboviţa să umbli doar cu şmecherii şi minciuni de Videle. Iar efectele au venit imediat, Regele Iordaniei anulându-şi brusc o vizită la Bucureşti. Pe deasupra au fost anulate mai multe înţelegeri bilaterale, iar reacţiile din lumea arabă sunt doar la început.

După ce a tot jucat tontoroiul cu tot felul de şeici arabi, Dăncilă a fost convinsă că acest lucru este suficient, pentru ca apoi să promită Israelului mutarea ambasadei la Ierusalim. Ca un bişniţar care crede că păcăleşte pe toată lumea. Nu mai discut aici faptul că, România este membră a Uniunii Europene, care are o politică externă comună extrem de clară privind acest subiect. Nu-şi permit ţări puternice precum Germania sau Franţa să intervină în sensibila problemă israeliano-arabă privind Ierusalimul, dar o face Dăncilă. În „numele guvernului ei” şi a lui Dragnea, bineînţeles.

Aici, dincolo de prostie crasă, chiar se poate vorbi de o sabotare, probabil neintenţionată, a intereselor României. Că nu-i chiar „înaltă trădare”, aşa cum a depus Ludovic Orban plângere penală. Totuşi, pentru „înaltă trădare” mai trebuie să deţii nişte neuroni. Iar d-na Dăncilă încă-i mai caută şi nu-i găseşte. Ori cel puţin nu dă impresia că i-ar fi găsit.

Ea este elefantul din magazinul cu porţelanuri. Iar animalul nu-i vinovat pentru pagubele produse. E vinovat cine a băgat elefantul în magazin.