Bacău 43

Știu că mulți dintre voi, dragi telespectatori și telespectatoare, v-ați speriat când ați văzut în Moldova indivizi cu aspect uman care sărutau niște pancarte cu PSD. Oamenii ăia mai avea o scăpare să nu-i considerăm o mână de barbari din Evul Mediu și au profitat din plin de ea: consumul de băuturi alcoolice. „E, erau și ei beți. Ce ați fi vrut să facă la un miting PSD?”. Mai puteau fi niște miștocari, dar nu cred că a fost cazul celor văzuți în acel ritual electoral retrograd chiar pentru vremea lui Ștefan cel Mare. Dincolo de acest comportament însă ar trebui să surprindă lucruri mult mai puțin spectaculoase în relația acelor indivizi cu PSD-ul. Ce pupau ei? Simulau sau chiar făceau plecăciuni deasupra unor pancarte pe care ce scria? În cel mai bun caz putea fi ceva mobilizator. Sec, fără un aport de inteligență creativă, dar măcar ceva cu sens: „Votați PSD!”. Sau „Clujul voteaza PSD”, mesaje ce le vezi adaptate și evenimentelor electorale ale altor partide. Dar n-a fost numai asta.

Foarte mulți pesediști prezenți la un „mare miting PSD” au în mână o șipcă din lemn pe care este prins un carton inscripționat „Bacău 43” sau „Neamț 56”. Bacău 43? Ce mesaj trebuie să fie ăsta? Măcar dacă era „Bacău 69”, mai te ducea gândul la vreo perversiune, dar „Bacău 43” nu ar trebui să reprezinte mai mult decât o chestiune fără viață, eventual utilă localizării în mulțime. Că oamenii ăia vin din Bacău, da, e o informație, dar numărul 43 trebuie că le arată organizatorilor unde sunt cei dintr-un anume sat, cei dintr-un anume grup socio-profesional, din care școală, instituție de sănătate, primărie sau de unde i-o fi adus cu japca. Ca la șah. Faci o mutare la c8. „Nebunu la d4”, dar ce vorbim noi aici de sporturi cu atâta aport de inteligență? Mai bine ne amintim de caroiajul pregătit pentru alegoriile imbecile oferite lui Nicolae și Elenei Ceaușescu la defilări ori pe stadioane. Tot la fel, oamenii erau niște coordonate și nimic mai mult.

„Bacău 43” e borna unde stă și ar trebui găsită, recuperată, o cantitate de carne de origine umană adusă de cineva în scop personal la o manifestare politică. Este dovada cea mai limpede că acei oameni nu au venit de bună voie, ci au ocupat niște locuri în autocarele plătite de alții, au reprezentat niște puncte dintr-o hartă fără viață. Pentru ce? De frică să nu piardă și ce au în sărăcia sau bogăția lor. Ați auzit de coada aia făcută la restaurantul de pe marginea drumului unde s-au oprit toate, dar toate autocarele venite cu indivizi la miting? Undeva prin Moldova. Toate autobuzele au oprit la același han și se stătea la coadă zeci de minute să ajungi să mănânci. Unde ați văzut așa ceva? Restaurantul ăla ori aveau cea mai bună mâncare din toată Moldova și oamenii ăia erau foarte pretențioși. Ori cineva deconta toată cheltuiala și ne apropiem de răspunsurile de care avem nevoie când vorbim de PSD și marile lor mitinguri.

Căci dacă era vorba de pasiune, de a nu mai suporta nemerniciile adversarului politic, că o fi PNL, că o fi USR sau PMP, atunci lumea venea și nemâncată, venea să-vi verse amarul și omul în astfel de momente devine creativ măcar cu un ”Muie USR”, dacă nu vreo altă treabă neaoșă moldovenească. Pune, măi, pe o pancartă un gând, cât te duce mintea, dar nu „Bacău 43”! Nu degeaba se vorbește de alegătorii PSD ca despre niște oi și nu știm pe câți dintre ei îi deranjează asta. Oile sunt vopsite cu sprayul roșu, verde, albastru sau ce o fi găsit ciobanul la magazinul metalo-chimice. Și sunt vopsite așa pentru a nu se amesteca cu animalele altui cioban. Nu scrie nimic pe ele, nici măcar „Bacău 43”, ci e pulverizată doar o pată de culoare. Nu au mesaje, nu se obosesc să gândească, nu scandează prea multe și una după alta opiniază un prelung „Beeeeee”. Trist. În acest punct și-a adus PSD electoratul.