Studiu. Oamenii de la sat se îngraşă mai repede decât cei de la oraş

În România, obezitatea creşte mai repede în mediul rural decât în cel urban. Aceasta este concluzia specialiștilor care au lucrat la studiul NCD Risk Factor Collaboration. La acest studiu și-au adus aportul și dr. Adela Chiriță Emandi, prof. univ. dr. Maria Puiu și prof. univ. dr. Mihai Gafencu.

Studiul cercetează tendinţele globale în ceea ce priveşte indicele de masă corporală. Concluzia acestui studiu este că obezitatea se află într-o creştere mai rapidă în zonele rurale ale lumii faţă de oraşe. Cercetarea a fost condusă de către Imperial College din Londra, iar studiul a fost publicat în prestigioasa revistă Nature, în 9 mai 2019. Specialiștii au analizat datele privind înălţimea şi greutatea a peste 112 milioane de adulţi din mediul urban şi rural din 200 de ţări şi teritorii între anii 1985 şi 2017. Mai mulţi cercetători, cadre didactice de la Universitatea de Medicină Timișoara, dar și din alte universități România au contribuit la proiect.

Înălţimea şi greutatea pot fi folosite pentru calcularea indicelui de masă corporală (IMC), o scală recunoscută la nivel internaţional care ne spune dacă un individ are o greutate “sănătoasă” pentru înălţimea pe care o are. Studiul, care a implicat o reţea de peste 1.000 de cercetători din întreaga lume, a constatat că din anul 1985 până în anul 2017 IMC-ul a crescut în medie cu 2.0 kg/m2 la femei şi cu 2.2 kg/m2 la bărbaţi la nivel global, echivalent cu afirmația – fiecare persoană devenind cu 5-6 kg mai grea. Mai mult de jumătate din creşterea globală ce a avut loc pe parcursul acestor 33 de ani s-a datorat creşterii IMC-ului în zonele rurale. În unele ţări cu venituri mici şi medii, zonele rurale au fost responsabile de peste 80% din creştere.

Aceste tendinţe au condus la schimbări izbitoare în geografia IMC-ului pe decursul celor trei decenii. În anul 1985, bărbaţii şi femeile din mediul urban din peste trei sferturi dintre ţări, au avut un IMC mai mare decât cei din mediu rural. De-a lungul timpului, diferenţa dintre IMC-ul urban şi cel rural din multe dintre acele ţări s-a micşorat sau chiar inversat. „Rezultatul acestui studiu global a răsturnat percepţiile comune conform cărora principala cauză a creşterii globale în obezitate este faptul că mai multe persoane trăiesc în mediul urban. Acest lucru înseamnă că trebuie să regândim modul în care abordăm această problemă globală de sănătate.” explică autorul principal, profesorul Majid Ezzati, din cadrul Şcolii de Sănătate Publică de la Imperial College – London.

Echipa a descoperit diferenţe importante între ţările cu venituri mari, medii şi mici. În ţările cu venituri mari, studiul a demonstrat că IMC-ul a fost în general mai crescut în mediul rural începând cu anul 1985, în special la femei. Cercetătorii sugerează că acest fapt se datorează dezavantajelor cu care se confruntă cei care trăiesc în mediul rural: venituri şi educaţie mai reduse, disponibilitate limitată şi preţuri mai ridicate pentru alimente sănătoase şi mai puţine facilităţi pentru petrecerea timpului liber şi a face sport.

“Oraşele oferă o multitudine de oportunităţi pentru o nutriţie mai bună, exerciţii fizice şi recreere mai extinse şi o stare de sănătate îmbunătăţită, în general. Aceste lucruri sunt frecvent greu de găsit în mediul rural”, spune profesorul Ezzati. Între timp, zonele rurale din ţările cu venituri mici şi medii au înregistrat schimbări către venituri mai ridicate, infrastructura mai bună, agricultura mai mecanizată şi utilizare crescută a autoturismelor, toate acestea aducând numeroase beneficii pentru sănătate, dar totodată conduc la consum energetic mai scăzut şi disponibilitate mai mare pentru consum de alimente procesate și ieftine. Toţi aceşti factori contribuie la o creştere mai rapidă a IMC-ului în zonele rurale. „Pe măsura creşterii nivelului de trăi a statelor, provocarea pentru populaţia rurală se modifică de la a-şi permite suficientă mâncare, la a-şi permite mâncare de bună calitate”, adăugă profesorul Ezzati.

La nivel naţional, IMC-ul a scăzut uşor între anii 1985 şi 2017 în rândul femeilor în doisprezece țări din Europa (Grecia, Spania, Lituania, Cehia, Italia, Portugalia, Serbia, Franţa şi Malta) şi Asia (Nauru, Singapore şi Japonia). La cealaltă extremă, a crescut cu mai mult de 5 kg/m2 la femeile din Egipt şi Honduras. În rândul bărbaţilor, indicele IMC a crescut în fiecare ţară, înregistrând cea mai mare creştere în Saint Lucia, Bahrain, Peru, China, Republica Dominicana şi SUA, cu peste 3,1 kg/m2.

România prezintă o diferență de aprox 0,5 kg/m2 între urban si rural, mai mare în rural. Zonele rurale din ţările cu venituri mici şi medii, unde se încadrează și România, au înregistrat schimbări către venituri mai ridicate, infrastructură mai bună, agricultura mecanizată şi utilizare mai frecventă a autoturismelor, toate acestea aducând numeroase beneficii pentru sănătate, dar care conduc la consum energetic mai scăzut şi disponibilitate mai mare pentru consum de alimente procesate și ieftine.