Management „în forță”. Azi, luatul boului de la bicicletă

Mai e mult până la alegerile locale de la anul pentru ca Nicolae Robu să intre în haina aia de candidat, să-și dreagă glasul și să fie atent că tot ce spune poate fi folosit împotriva dumnealui. Prin urmare, își mai permite niște declarații de un umor colosal. Dar pentru la anul prin primăvară ar trebui să-l întrebe cineva despre strategia în raport cu subordonații săi din societățile primăriei, cu directorii mai exact. Știți ce-o să zică? Că va da dovadă de zero toleranță la nesupunere, la lipsa de performanță și că meritocrația, onestitatea vor sta pe prima pagină a bibliei sale de candidat pentru un nou mandat la Primăria Timișoara. Astăzi însă e comic, zău. Cu siguranță zice adevărul și tocmai aici e problema. Omul ăsta recunoaște că a pierdut frâiele în orașul ăsta. Însă peste un an le va recupera cumva, nu se știe de unde.

„Șansa mea este că am nervii foarte tari. Este aproape inuman să reziști să lucrezi cu oameni atât de indolenți care nu pun suflet deloc în tot ce fac. Sufăr enorm când văd că nu se pune suflet, că nu se ține la oraș, pur și simplu. I-am criticat foarte aspru pe cei care se ocupă de spațiile verzi, cu Horticultura în frunte. Deși lucrează zilnic, nu dovedesc capacitate de a mobiliza suficienți oameni pentru a ajunge ca spațiile verzi să fie îngrijite. A plouat enorm, nu s-a putut interveni pe ploaie, dar când este vreme bună, trebuie să lucreze de dimineața până seara, cu forțe numeroase, să contracteze angajați pe perioada asta scurtă, că altfel nu facem față”, a afirmat Nicolae Robu în pressalert. Primarul Timișoarei i-a amenințat pe directori că în cazul în care nu vor înțelege ce le transmite, va ajunge „pur și simplu să-i fac de ocară prin nominalizarea lor în conferințele de presă. Nu mai știu ce să fac”.

Incredibil. Măcar omul e sincer. N-am mai văzut ca un manager să zică despre el că e praf. Vă imaginați ca un CEO de multinațională să declare în presă că îi va face de ocară pe șefii din subordine povestindu-i în ziare? Ce-ar zice superiorul său ierarhic să audă că tu ca manager nu mai știi ce să faci, dar că totuși e bine că ai nervii foarte tari? Stați așa, nu mă întrebați pe mine dacă aș ști ce să fac în locul lui Nicolae Robu pentru că nu sunt în locul lui. Nu poți, nu te bagi. Până și un cioban la stână ar fi mai drept în gândire. Nu ar da vina pe câini că vine ursul la oi, pentru că finalmente tot capacitatea ta de a gestiona o treabă este pusă la îndoială. Sau dacă dai vina, reglați-o direct, între patru ochi, că nimeni n-o să te creadă pe tine foarte deștept și pe ăla foarte prost, dacă tot tu în „iscusința” ta l-ai pus acolo pe cel nevrednic.

Omul umblă toată ziua cu ideea de meritocrație în gură. Directorii de societăți din subordinea primăriei sunt votați cu mandat de la membrii consiliului de administrație, iar acei membrii sunt puși majoritar de puterea politică de la consiliul local. Adică de Robu. Nu poți avea un manager prost în persoana lui Ionuț Nasleu, de exemplu, la o societate și să spui că unda falimentului nu ajunge și la tine, ca vătaf politic peste tot ce se întâmplă în zona ta administrativă, fie că ea se numește municipiu, consiliu județean, guvernul peste o țară, că te numești Nicolae Robu, Călin Dobra sau Viorica Dăncilă. Din ecuația asta nu ai ieșire. Ori recunoști că ai ales prost atunci și îți asumi asta, ori acuma nu mai spui nimica și lumea te va înjura tot pe tine dacă nu e rânduială în oraș.

Povestea primarului Nicolae devenit robul aparatului din subordine, un aparat inerțial securizat de o legislație anchilozată, ar fi bună de învățătură și celor care aspiră la anul la fotoliul de primar. Că din ăștia care se lăudau că rup munții, că nu mai tolerează cărători de maculatură prin primărie și societățile aparținătoare, ineficiență în detrimentul contribuabilului, am tot auzit din 1996, apoi din 2012 și tot nu s-a întâmplat mare lucru. Măcar contracandidații lui Nicolae Robu să găsească și alte măsuri cu care să pedepsească directorii și angajații neperformanți. Asta cu demascarea în presă e deja folosită. Să îi amenințe de pe acum că le ia boul de la bicicletă.