Anul n-are mai mulți „10 august”. Cum clădim o dictatură

Fără îndoială că Liviu Dragnea și-ar fi dorit mult mai mult decât scăparea de pușcărie. Schilodirea legislației și scoaterea României de pe un curs firesc european părea la început doar o soluție gândită pentru anularea condamnărilor pronunțate, o chestiune totul sau nimic, în ideea că o a doua sentință va fi obligatoriu cu executare. Puțini infractori sunt dispuși să-și accepte pedeapsa dacă le este la îndemână o cale de scăpare.

El poate și dacă poate de ce să nu scape? Dacă scapă de pușcărie, de ce să nu scape și cu averea neconfiscată, iar dacă scapă el, liderul, și scapă cu banii din abuzuri de ce să nu scape și alții din partid? Şi așa s-a țesut nevoia mafiei PSD (și nu numai) de întoarcere a României cu Justiția în era Stănoiu-Năstase. Așa profund nedemocratic cum suna tot acest scenariu, măcar el se bazează pe nevoia unora de conservare, un instinct de supraviețuire. Vorbim de PSD-Dragnea și lucrurile nu s-au schimbat mult în bine după condamnarea „arhitectului”.

Analizau unii cum ar fi să acceptăm răul mai mic. Să lăsăm baronetul PSD să scape de pușcărie, dar să ne lase și ei să trăim în Uniunea Europeană, fără să ne fie rușine cu cine am votat. Era o iluzie oricum. PSD și dacă a pierdut un test de parcurs la europarlamentare, el tot a înțeles că poate mai mult, că scăparea alor lor de pușcărie ar fi o primă etapă și că modificarea sistemului e o treabă facilă odată intrați în horă. După ce își ling rănile, vor fi din nou în situația în care nu ar mai conta o măgărie în plus sau în minus. Variantele nu erau numai pentru Dragnea. Așa încerca Daddy să-i păcălească pe ai lui, dar acești baroni, fie că erau pesediști sau liberali, întotdeauna se gândeau la o țară în care să se fure și să nu fie trași la răspundere. De ce ar face asta, să renunțe, exact acum? De ce s-ar retrage? Și ipostazele acestea în care poți opta pentru a merge mai departe pe calea răului se tot repetă ciclic în viața PSD-ului. Deja au ales să meargă mai departe pentru că pot, iar votul de protejare a lui Tăriceanu la Senat, ambalarea motoarelor la Secția Specială de anchetare a magistraților, încercarea de montare a populației la ura lor, a hoților, împotriva procurorilor, manipulând prin izolarea unor cazuri nefericite, confirmă acest lucru.

Însă mai trist este că munca pesediștilor este incredibil de mult ușurată de mulți dintre noi. România este spartă în două de guvernările PSD. O bună parte din popor, din fericire tot mai mică, este de acord ca ei să meargă mai departe, iar dacă alegătorii sunt de acord de ce nu ar merge? Alegătorii PSD te invită să-i conduci cu mână de fier, pentru că al său electorat pastoral n-are nimic împotrivă să fie condus aspru, fără haștaguri-rezist și obrăznicii din astea care pe vremea lor nu existau. „Le arăta Ceaușescu pe vremea lor, dacă cineva se ocupa cu astfel de bagabonțeli”, ar zice o bătrână indignată că la 10 august 2018 jandarmii nu i-au bătut mai aspru pe protestatarii din Piața Victoriei. Apoi, acești oameni nu sunt dispuși doar să le accepte planul, dar pun umărul la îndeplinirea lui. Uneori fizic, la propriu.

Îmi aduc aminte de episodul Topoloveni. Acolo un șef de la Jandarmerie a comis un abuz ce te aduce într-o stare de revoltă nemaintâlnită de la mineriade. Subordonații acelui șef nu numai că îndeplineau un ordin, dar îl și trăiau. Probabil că se puneau în haina unui militant PSD care le-ar fi tras câțiva pumni ălora cu protestul. Se vedea pe
fața lor trăirea asta, luându-și gândul de la orice posibilă consecință în justiție a gestului lor. Nu mai conta, totul era să le arate ei ăstora cine dictează în țara asta și să facă un abuz așa, „de-al dracu”. Îmi povestea cineva care avea un apropiat în dispozitivul de jandarmi în 10 august 2018 cum, în toată nebunia aia, respectivul jandarm ținea cu abnegație butelia cu gaze, una dintre ele. În momentele mai liniștite comunica prin mesaje cu cei de acasă, iar în momentul asaltului neamurile trăiau live „războiul” cu îndemnuri de genul ”Nu te lăsa, nepoate, arată-le tu lor!”.

Aici e problema. Omul de rând se transformă în niște dictatori mai mici, dar însumați toți acești pesediști cu vocație de slugi la stăpânire contribuie decisiv la nocivitatea fenomenului PSD. E antipatic, nu-l suporți pe vecinul de bloc de la etajul III și știi că el votează USR. E, atunci tu vei fi și mai motivat să votezi PSD, asa, „de-al naibii”, să moară ăla de ciudă, fără să te gândești deloc la consecințe. Cea mai savuroasă consecință pentru tine ca militant PSD e să-i vezi fața vecinului antipatic după numărarea votului, în cazul unei înfrângeri electorale. Tăierea subvențiilor europene, poate limitarea circulației, lipsa dreptului de vot în Parlamentul European, cu toate consecințele asupra vieții lui, nici n-ar mai fi contat dacă ajungeam sub sancțiunea instituților europene. Satisfacția imediată și faptul că tu ai avut dreptate este tot ce valorează în această societate bolnavă. Pentru moment am evitat asta la 26 mai. Însă oamenii se reîncarcă, nu vă duceți încă la culcare. Vine un nou 10 august. E doar unul pe an. Să-l onorăm!