Drumul României la reparat

Gata, am votat și omul a ajuns din nou președinte. N-a fost nici măcar o opțiune normală, cum își dorește șeful statului să-i fie România. Votul multora dintre noi a fost un act de igienă civică. Nu e normal să ai de ales între candidatul unui partid normal și candidatul unui grup infracțional organizat. Normal într-o casă e să faci curățenie cu mătura și aspiratorul, nu să chemi deratizarea săptămânal să-ți alunge șobolanii. Singurul român liniștit cât de cât cu situația de după numărarea voturilor poate fi Klaus Iohannis. El cinci ani este asigurat de întâia poziție în stat, după care poate ieși la pensie cu serviciu de protocol și rentă de președinte pe toată durata vieții. Aaaaa, nu-i indiferent cum va arăta România peste mandatul său, posibil, însă tot noi, ceilalți, mai avem de lucru. Nu putem pune ochiul în pernă pentru cinci sau patru ani de mandat, că iarăși simțim cum tropăie șobolanii peste noi.

Acuma ducem România la reparat. N-ați avut vreun accident de mașină? Foarte bine. Cam asta faci după o guvernare la sabotaj cum a fost cea a PSD. Ieși din mașină, te cerți cu șoferul care te-a lovit, evaluezi în mare daunele și cauți o variantă să ajungi la service cu mașina. Până la atelier mergi încet, să nu cadă aripa lovită, poate chiar ești tractat de vreo autospecială, nu bagi cheia în contact și cu mașina praf te apuci să faci raliuri. Cam așa e și cu România de azi, în care nu știm care ne este majoritatea parlamentară. Urmează un an de transportat țara la reparat. Nu apuci să o repari în anul ăsta, stați așa! Doar o ducem la service, poți gândi un plan și să-ți numeri banii și posibilitățile pentru când e gata mașina și factura bună la plată. Poate nici nu mai ajungi să o repari. Poate intră țara în faliment politic și la anul câștigă parlamentarele tot PSD. După cum arată acum degringolada la ei nu cred să se mai întâmple asta, dar haideți să nu excludem că mașina nu va mai fi reparată nici următorii patru ani după alegerile din 2020.

Pentru a nu ajunge în situația asta de faliment total, în acest an toate speranțele se vor agăța de Guvernul Orban. Liberalul va trebui să găsească o metodă de echilibrist să treacă electoralul 2020. Să nu sperie nici bugetarul că PSD a avut dreptate când a spus că-i va reduce salariul sau beneficiile, dar nici să nu ducă țara în faliment economic. Să mulțumească și partea vie a României, cei care i-au adus prin protestele lor pe liberali la putere, slăbind PSD-ul, dar să nu deranjeze interesele celor din parlament care ar putea vota o moțiune de cenzură a PSD, în caz că le sunt afectate planurile. Să facă și investiții în autostrăzi și altă infrastructură, dar să mai lase bani și pentru consumul devenit religie la PSD. Să ia pentru asta bani împrumut de afară, dar nu prea mulți, pentru a nu împovăra țara asta și pentru a nu intra în coliziune cu politicile financiare ale UE.

Ăsta ne e drumul până la service cu mașina tamponată praf. Apoi, după ce am ajuns cu mașina la meșter, câștigând alegerile generale PNL cu USR, făcând un guvern și-o majoritate stabile, atunci te întrebi dacă ai meșter bun. Aici e problema! Dacă meșterul e prost? Am mai trecut prin asta. Dacă meșterul e prost nu vei apuca să mai repari niciodată România. În primul rând pentru că e prost și nu știe să o facă, iar mai apoi timpul nu are răbdare cu tine. Dacă în patru ani al guvernării așa zis de „dreapta” nu se fac reformele constituționale și legislative, care să dea o ireversibilitate democrației din România, mă tem că apoi va veni valul final. Căruia nu-i vom mai rezista în 2024.