Drumul USR spre putere trece și prin gropile de la țară

Mulți s-au grăbit să cânte prohodul USR-ului după ce candidatul Dan Barna a obținut un rezultat sub așteptări la prezidențiale. Au început șușoteli cum că USR a fost o gogoașă umflată, că lumea s-a lămurit și cu ei, că toți sunt la fel de incapabili sau de hoți și că lumea rămâne la tradiție. Da, la liberali și pesediști, la metehnele vechi balcanice și că soarta noastră este să stăm patru ani la guvernare sub șmecherii care nu trec linia roșie, proeuropenii, și hoții „patrioți” care n-au nicio linie, iar dacă au, o au de la Moscova. Nu cred în teoria asta cu partidul înființat ieri pentru a câștiga alegeri azi. Construcțiile importante se fac în timp, nu de pe o legislatură pe alta. Partidele mari nu vor avea eleganța să lase noi veniți să se așeze la masa cu bucate și ar prefera oricând previzibilul rotației la guvernare decât surprizele ce ar putea veni odată cu nevoia de modernizare a clasei politice. USR va fi după fuziunea cu Plus un partid de 20 de procente. Nu au avut candidat performant, se mai întâmplă. Au greșit uneori mesajul, OK, nu sunt primii care gafează, dar nu vă bucurați așa de tare de dispariția acestui fenomen.

Totuși, USR are o mare dilemă. Ca partid „altfel” ar trebui să-și dorească să nu facă compromisuri. Aduc oameni noi în politică, nu penali, unii mai performanți ca alții în meseriile lor și această rețetă le poate deschide calea spre un electorat educat și pretențios, dar îi îndepărtează de mase. Bun, USR nu-și va dori să fie partid al oamenilor muncii de la orașe și sate, cum sunt PSD și PNL, două partide-rețea care își explică succesul de-alungul timpului tocmai în organizarea de partid. Partidul-rețea se suprapune cu organizarea teritorială a statului, are organizație în fiecare comună, are oameni, consilieri locali, unii au chiar primari, o infrastructură care contează enorm în momentele electorale.

Dacă v-ați uitat pe rezultatele pe localități la alegerile prezidențiale recent desfășurate, sigur ați remarcat că Dan Barna a luat scoruri bune acolo unde lumea își adună informațiile pe cont propriu, este conectată la informație și se duce de bună voie să voteze, adică acolo unde există un electorat educat, în mediul urban. În afara orașelor, USR-Plus a luat scoruri mici. Cu excepția localităților periurbane, unde mulți timișoreni au migrat spre zone noi rezidențiale: Dumbrăvița, Moșnița, Șag etc. În mediul rural, Barna a luat în cele mai multe cazuri binișor sub 10 procente. Nu e întâmplător. Poate nici ca asimilare a informației și mult mai mult din cauza lipsei structurilor locale. Acolo USR nu are pe cineva care să cheme lumea la vot. Nu au primari de care să depindă mulți alegători și dacă ar avea pe viitor edili, sper să nu aibă și ei astfel de apucături.

Mă reîntorc la dilema USR-Plus. Ce variante au pentru a îndrepta asta? Își pot face organizații în sate după modelul celor de la orașe. Au la sate oameni destoinici, intelectuali dornici să se implice și care nu sunt deja implicați în alte partide politice? Mai greu. Cunosc personal un caz care m-a pus pe gânduri. O comună mică, nu spun care, depopulată ca multe altele. În toată istoria modernă, această localitate a avut primari doar de la PSD și PNL-PD, altele nici n-au contat. Cei mai răsăriți din sat și-au găsit de lucru deja în politică, acolo unde exista dorință și stomac pentru așa ceva. A venit și USR să-și găsească un om. Unul, nu o organizație, cu care să reseteze satul, alături de resetarea orașului, ca împreună toate resetările astea să ducă la resetarea țării.

Dar cu cine facem resetarea? Profesorul Doru Pop de la „Babes Bolyai” spunea în 2017 că „România nu are oameni, nu are fondul genetic pentru a fi altceva decât ceea ce este acum”, că “resetarea societăţii în care trăim nu este posibilă pentru că pur şi simplu nu există resursele umane pentru a o realiza” și că avem o mare problemă: „catastrofa noastră este una biologică, ceea ce produce cumplite efecte politice”. Revin la satul în care USR a încercat marea cu degetul. L-a găsit liber pentru politică doar pe fostul milițian, apoi fost polițist, ieșit prematur la pensie. Nu e nimic condamnabil, dar omul ăsta nu e deloc nou, cum ni-i imaginăm mulți dintre noi pe politicienii USR. Omul ăsta toată viața a votat cu PSD-ul, a avut bunele și relele ce derivă din meseria de polițist, dacă mă înțelegeți unde bat. Acum e lider local USR. Nu are viață ușoară nici el. A adunat niște cetățeni parcă strânși de la „piața” de zilieri de la periferia Romei. Ei vor fi propuși consilieri locali la anul.

Să nu fiu înțeles greșit. Nu toți au noroc în viață, nu peste tot sunt IT-iști cu haine scumpe, oameni cu minți deschise, în unele locuri lumea își dă jos salopeta doar duminică dacă ajunge pe la biserică, dar un alegător USR venit de la oraș ar fi șocat să vadă ce compromisuri trebuie să facă acest partid pentru a exista peste tot în România, pentru a aduna voturi ca și PSD sau PNL. Sau poate că USR nu vrea să fie ca PSD și PNL și rămâne un partid de nișă. Atunci nu vă supărați pe ei că nu vor câștiga foarte curând, de unii singuri, alegeri în România.