În căutarea DNA-ului pierdut. Proritate a Guvernului Orban

Numirea Guvernului Orban este doar o etapă din lungul drum al revenirii României la civilizaţie, la matca europeană. Un drum început la alegerile şi referedumul din 26 mai, când românii au trântit la vot partidul-stat PSD. Se poate chiar spune că totul a început şi mai demult, în iarna lui 2017, când sute de mii de români au ieşit în stradă împotriva Ordonanţei 13 date de Guvernul Grindeanu.

A urmat una dintre cele mai urâte perioade din istoria României, în care PSD a avut un asalt continuu la adresa justiţiei şi statului de drept. Au fost ani în care Iordache, Nicolicea, Codrin, „Mitralieră” şi alţi degeneraţi ne-au rânjit dispreţuitori în faţă. Au confiscat România şi aproape au scos-o din Europa. În paralel, „genii” economice precum Vâlcov şi Orlando au devastat erconomia, au umplut ministerele cu impostori, amante şi tot felul de cocalari. Astfel că inevitabilul s-a produs pe 26 mai, alegeri care au condus la moţiunea de cenzură şi, ulterior, învestirea Guvernului Orban.

Scoşi cu forcepsul din Palatul Victoria, unii PSD-işti şi „analişti” de casă, probabil în urma unor şedinţe terapaeutice în grup, dau deja semnale optimiste. Amintesc chiar de anul 2016, când social-democraţii au câştigat alegerile la un scor zdrobitor, după un an de opoziţie.

Nu cred însă că lucrurile stau chiar aşa. În primul rând, în timpul Guvernului Cioloş, PSD n-a fost deloc în opoziţie. Controla parlamentul, controla instituţiile statului, prefecturile, deconcentratele şi aveau om chiar la vârful guvenului, respectiv un vicepremier. Nu mai discut de directorii şi directoraşii din ministere. Apoi, după trei ani în care PSD a avut şansa să arate ce poate, majoritatea românilor s-a lămurit.

Mulţi văd Guvernul Orban ca unul de sacrificiu, care va avea o viaţă foarte scurtă. S-ar putea să se înşele amarnic. Având în vedere ce s-a moştenit, nu se aşteaptă de la actualul executiv mari minuni pe termen scurt. Nici autostrăzi, nici noi spitale, nici alte investiţii grandioase. Noul guvern trebuie să arate însă că e altfel, că prevalează competenţele, dar şi moralitatea. Un prim test pe care Guvernul Orban nu l-a trecut în totalitate, un minister extrem de important, precum Dezvoltarea ajungând pe mâinile unui „Andruşcă” liberal. Ca să nu amintesc de fostul OTV-ist de la Cultură.

În al doilea rând, Orban nu are voie să taie salarii şi pensii. Poate şi e obligat însă să facă o reformă în administraţie, iar sinecuriştii trimişi să-şi caute de lucru în economia reală. De asemenea, ca să nu păţească precum Cioloş, e obligat să înceapă un amplu proces de deparatizare a ministerelor. Şi în numele transparenţei să şi arate public ce s-a găsit pe acolo.

Dar cel mai important lucru este să vină în întâmpinarea sutelor de mii de români care au ieşit în stradă în ultimii ani. Este vorba de scoaterea justiţiei şi în special a DNA din adormire şi puse la muncă. Iar dacă acum nu ar avea de lucru DNA, atunci când? După ani în care oameni născuţi pentru a fura, precum Vâlcov sau Dragnea, au condus ţara, e imposibil să nu găseşti ceva în urma lor. Cât despre Secţia Specială, dacă nu poate fi desfiinţată, ar putea avea şi ea rostul ei. În loc să-i urmărească doar pe procurorii care-şi văd de treabă, ar putea urmări şi reţelele de judecători şpăgari. Ar putea investiga şi legătura lui Cătălin Voicu, cel care conducea/conduce o reţea de traficat sentinţe cu nişte doamne de la vârful CSM. Ca de exemplu…

P.S. Mare dezbatere în media pe marginea faptului că preşedintele Klaus Iohannis refuză o dezbatere cu Viorica Dăncilă! Să fim serioşi, e chiar caraghios! Ce poţi să dezbaţi la un nivel cât de cât rezonabil cu Dăncilă? Despre shopping? Această provocare a candidatei PSD este ca şi cum Bianca Drăguşanu l-ar tot provoca pe Andrei Pleşu la o dezbatere pe tema filosofiei culturii. Evident că, sănătoşi la cap, nici Iohannis, nici Pleşu nu ar putea coborî în aşa hal în mlaştină.