18 decembrie 1989. Morţii de pe treptele Catedralei. Operaţiunea Trandafirul

Ziua de 18 decembrie 1989 a rămas în memoria tuturor drept ziua tinerilor secerați de gloanțe pe treptele Catedralei. O catedrală ale cărei porți au fost închise, nici acum nu se ştie din al cărui ordin. De asemenea, a fost şi ziua în care s-a pus la cale Operațiunea Trandafirul prin care 40 de cadavre au fost duse la București și arse în Crematoriul Cenușa. Aici se ştie că a fost ordinul expres al Elenei Ceauşescu, după ce, în aceeaşi zi, Nicolae Ceauşescu pleca în Iran.

După carnagiul din ziua precedentă, în dimineala de 18 decembrie, o zi de luni, Timișoara arăta precum un oraș ocupat. În timpul nopţii, spe dimineaţă a fost o furtună ca de vară, cu averse mari şi fulgere. Ploaia nu a şters însă tot sângele vărsat în ziua precdentă. Peste tot erau dispozitive de milițieni, militari, gărzi patriotice sau securiști în civil. Cele mai multe dispositive sunt la Spitalul Judeţean, acolo unde securiştii încep anchetarea răniţilor De altfel și raportările trimise la București, încă de dis-dimineața de Ion Coman arătau că situația este sub control. În oraș se instaurase starea de necesitate, iar orice grup mai mare de trei persoane trebuia dispersat.

La “Judeţeana” de Partid are loc o şedinţă cu activul de partid şi directorii din întreprinderi în cadrul căreia Radu Bălan, Cornel Pacoste şi Ilie Matei cer ca salariaţii să se ocupe de producţie, şi să se înfiereze „actele huliganice”. În mai multe întreprinderi şi instituţii se vor ţine şedinţe cu salariaţii cu scopul înfierării evenimentelor petrecute în ziua precedentă. Numai că mulţi timişoreni n-au mai mers la lucru în acea zi, neputând fi „prelucraţi”.

La sediul Inspectoratului de Miliţie are loc o şedinţă cu cadrele. Se stabileşte formarea a opt dispozitive de represiune care vor fi plasate în diferite locuri din oraş. Generalul Constantin Nuţă spune celor prezenţi „să nu dea dovadă de laşitate şi să deschidă focul, chiar dacă pe străzi vor fi cadavre peste cadavre”.

Tensiunea era însă la cote maxime. Toată lumea vorbea despre ce se întâmplase în ziua precedentă, când muriseră 62 de oameni, iar alte câteva sute de persoane au fost rănite. La acea oră se vorbea însă de mii de morți.

Mulți timișoreni, în special femei, încearcă să-și caute rudele și prietenii dispăruți la Spitalul Județean, dar n-au fost lăsați să intre de cordoanele de milițieni și militari plasate acolo. De asemenea, încă din data de 16 decembrie, arestul Miliției, apoi Penitenciarul, au devenit neîncăpătoare pentru cei 850 de revoluționari arestați pe străzi și ținuți în condiții inumane. Mulți dintre ei nu mai credeau că o să iasă vii de acolo. Revolta începută pe 16 decembrie (sau chiar 15), părea învinsă. Nimic nu prevedea ce va urma.

Pe la orele amiezii u loc totuşi unele demonstraţii mai mici, în Calea Buziaşului de exemplu, unde se adunăî în jur de 50 de oameni. După ora 13.00 peste 70 de oameni se adună din nou în Piaţa Maria, la casa lui Tokes.

La ora 15.00, Nicolae Ceaşescu fiind plecat în Iran, consoarta Elena, împreună cu Emil Bobu şi Tudor Postelnicu pun la cale Operaţiuane Trandafirul

Odată cu venirea serii, lumea începe să se adune din nou. După ora 16.00 în jur de 1.000 de oameni sunt pe strada Gh. Lazăz. La ora 16.30 mai mulţi timişoreni se adună pe treptele Catedralei. Tinerii strigă  “Jos Ceaușescu” și “Armata e cu noi”. Armata n-a fost cu ei, iar TAB-urile aflate în Piața Operei se îndreaptă spre grupul de tineri tot mai numeros  trăgându-se și focuri de avertisment. Apoi se trage cu gloanțe adevărate. Mihai Chiţac, cel care va ajunge minsitru de Interne în regimul Iliescu, dă ordin să se arunce grenade cu gaze lacrimogene în mulţime. Imediat apare prima victimă, Marius Nemţoc.  Atunci se întâmplă și celebrul episod al porților închise ale Catedralei. În momentul în care mai mulți tineri au vrut să se retragă în Sfântul lăcaș, n-au putut, porțile fiind ferecate. Un episod care n-a fost lămurit nici astăzi, dar de care este legat numele lui Ilie Sârbu, fost preşedinte al CJ Timiş, fost minsitru şi actual vicepreşedinte al Curţii de Conturi. Revolta este înăbușită în câteva minute, iar în jurul orei 18.00, manifestanţii se retrag spre strda Gheorghe Lazăr. În alt capăt al oraşului, în Calea Girocului se adună mari grupuri de oameni care vor să vină în centru. Un dispozitiv militar îi blochează al la Restaurantul Stadion (“Căţeaua Leşinată”) În aceeași seară s-a mai tras răzleț și în alte zone ale orașului. Per total, în 18 decembrie s-au înregistrat 8 morţi şi 23 de răniţi.

În alt capăt al țării, la București, lăsată la conducere alături de Emil Bobu și Manea Mănescu, Elena Ceușescu avea să urle: „Trageţi cu tunul în Catedrală, să terminaţi odată cu ea!”. Tot în seara de 18 decembrie a avut loc Operațiunea “Trandafirul”. Cu complicitatea unor medici de la Spitalul Județean, au fost luate de securiști și milițieni cadavrele a 40 de revoluționari. Învelite în cearșafuri ele au fost puse într-o mașină frigorifică de la Comtim și transportate la București. Aici au fost arse la Crematoriul Cenușa, iar cenușa rezultată a fost aruncată într-un canal.

Tot în 18 decembrie 1989 a fost şi ziua în care Regele Mihai a transmis un prim mesaj pentru români în emisiunea “Actualitatea Românească”, de la Radio Europa Liberă, moderată de Emil Hurezeanu şi Neculai Constantin Munteanu. “Sunt cu gândul şi cu sufletul alături de voi, sunt ca şi voi îngrijorat când aflu cruzimea cu care reacţionează cei de la Putere atunci când cereţi doar drepturile cele mai elementare şi totodată am şi aveţi mari speranţe fiindcă luaţi cuvântul, manifestând. Fiindcă nu vă mai temeţi, fiindcă prin însăşi sălbăticia represiunii întelegeţi şi întelegem cu toţii că le e frică de voi celor de la Putere”, spunea Regele Mihai la Radio Europa Liberă, post care relata încă din 16 decembrie despre evenimentele de la Timişoara. În aceeaşi zi, mai multe posturi de radio şi televiziune din străinătate fac relatări despre evenimentele din Timişoara. La graniţa cu Iugoslavia, jurnaliştilor străini care vor să ajungă la Timişoara, li se interzice intrarea în ţară. La Budapesta are loc o manifestaţie în Piaţa Eroilor, apoi în faţa ambasadei române.

Încet-încet, în toată lumea se vorbeşte tot mai mult despre Timişoara. O Timișoară care încă era singură, dar România știa deja despre jertfele pentru libertate ale eroilor timișoreni.

Sursa foto: blog sorinbogdan.ro