Cazul SCM Timişoara. Robu, indolent cu banul public sau iarăşi „uituc”?

Zilele trecute, cei trei şefi ai secţiilor sportive din cadrul SCM Timişoara au avut o ieşire fără precedent, iar într-o conferinţă de presă susţinută împreună au atacat starea de lucruri de la club. Mai exact s-au plâns de lipsa banilor, susţinând că sportivii n-au fost plătiţi de trei luni. Şi nu trebuie să fii foarte implicat în fenomen ca să realizezi că nu e deloc uşor să ceri performanţă unor oameni pe acre nu-i plăteşti. Unii cu familii, copii etc. Mai mult, nici la orizont nu se arată vreo luminiţă. Oficial, „revolta” l-a vizat pe noul manager al clubului, Vasile Ruşeţ, o ţintă falsă, cei trei şefi de secţii mai degrabă bătând şaua ca să priceapă iapa.

Fiindcă problema banilor este la „patron” adică la primărie, la Consiliul Local, la primarul Nicolae Robu. Cel care în 2012 cu gura lui spunea: „Timișoara, capitala sportului în România – în primul rând a sportului de performanță, dar și a sportului de întreținere –, cu infrastructură pentru sport pe măsură – nou stadion de fotbal, nou stadion de atletism, nouă sală polivalentă, nou bazin de înot etc. –, o Timișoară pentru care câștigarea titlurilor de campioană națională la fotbal, handbal, baschet, etc. – inclusiv la diverse sporturi individuale – să devină obiective de rutină”.

La şapte ani de la acea declaraţie, Timişoara nu doar că n-a ajuns “capitala sportului în România”, dar e o gaură neagră pe harta sportivă. Pur şi simplu sportul timişorean a fost pus pe butuci sub “înţeleapta” conducere a actualului primar. Nu mai vorbesc de sală polivalentă, stadion de atletism, stadion de fotbal, bazin de înot şi celelalte poveşti din declaraţia de mai sus. Însă, aşa cum ne-a învăţat Murphy cu ale sale legi, poate fi chiar şi mai rău. Ne-o spune acum acelaşi Robu, lezat în supradimensionata sa vanitate de ieşirea şefilor de secţii sportive.

„La SCM veţi vedea măsuri radicale. Vom pune piciorul în prag, cu riscul de a-i da afară pe toţi. Sper să mai avem sportivi, asta e, dacă nu, nu, dar nu lăsăm oraşul fără spitale. Mi-ar plăcea să avem rezultate bune, dar nu pot sacrifica bugetul local pentru a avea sport. Când e să aleg, aleg să fac un spital, o şcoală, o sală polivalentă sau plătesc sume uriaşe ca salarii, din bugetul local pentru sport? Nu am nicio ezitare, aleg primul set de obiective. Nu vom da banii pentru salarii şi masă nu ştiu unde, ar trebui să fie din bani privaţi. Sunt salarii mari pentru conducători şi sportive”, a declarat Robu la finalul săptămânii trecute. Aşadar, nu doar că nu se gândeşte să achite salariile restante, dar vrea să le taie, cu riscul ca jucătorii să plece.

Asta ar fi una. Alta ar fi că Robu alege şcoli, spitale, sală polivalentă în locul sportului. Ceea ce nu este obligatoriu şi rău. Dar unde sunt aceste obiective? Le-a văzut cineva? Dincolo de veşnicile promisiuni fără nicio legătură cu realitatea. Cât priveşte chestia cu investitorii privaţi, Robu ar avea dreptate pe undeva şi aici. Dar nu se întreabă de ce nu vin investitori la club? Oare nu tot din cauza lui, fiindcă nu reprezintă încredere nici de doi bani?

Dar cireaşa de pe tortul unei ipocrizii absolute este o altă declaraţie a primarului, potrivit căreia habar n-avea ce salarii au sportivii de la club, dar şi angajaţii din zona administrativă. Aici el trebuie să-şi aleagă o variantă din două. Prima ar fi că este total indolent, nepăsător de modul în care se cheltuie banul public, nefiind interesat de de salariile din bani publici. El, care se laudă că e susţinător al sportului, să nu fi fost curios patru ani de zile, de când s-a înfiinţat clubul, ce salarii sunt aici? Cam cât este bugetul unei echipe? Nu-l interesa ce se întâmplă la club nici când în tot oraşul se vorbea de jongleriile făcute de fostul director? Repet, el care este un mare iubitor al sportului? Dacă totuşi nu era aşa nepăsător în privinţa cheltuirii banilor pubici, ci un primar responsabil, mergem pe varianta a doua: iar e “uituc” de îngheaţă apele Begheiului. Tertium non datur.