Fără a avea vreo legătură mai mare cu fenomenul sportiv decât Liviu Dragnea cu lupta anticorupţie, Radu Ţoancă a fost pus de primarul Nicolae Robu în fruntea nou înfiinţatului Sport Club Municipal Timişoara. Se întâmpla la finalul anului 2015. Pentru a ajunge în această funcţie s-a apelat şi la o mică golănie „meritocratică”, Ţoancă câştigând, pentru început, un concurs de îngrijitor la Parcul Copiilor, fiindcă trebuia să fie în sistem pentru a fi promovat şef peste sportul timişorean şi gestionar a câtorva milioane bune de euro. La acea vreme Ţoancă era consilier PSD, iar Robu era fericit c-a dat o lovitură mortală social-democraţilor prin racolarea acestuia.
Ce poate nu ştia Robu era faptul că până şi PSD se cam săturase de Ţoancă, pe motiv că le aducea mari prejudicii de imagine. De când se ştie, omul se ocupa cu traficul de influenţă în primărie, dar şi prin alte instituţii de stat. Şi copiii din Timişoara cred că aveau idee că rezolvă PUZ-uri, PUD-uri, autorizaţii de construire, certificate de urbanism, ba chiar și contracte de lucrări. În plus, ani la rând, a fost omul de legătură cu primăria al mai tuturor rechinilor imobiliari din Timişoara. Evident, contra unor „comisioane”. Dar se ştia că rezolvă orice. (În paranteză fie spus, cu astfel de lucruri, dar la un nivel mult mai mic, se ocupă acum Sanda Greblă, dar se pare că ea nu percepe „comisioane”.)
Din punct de vedere al perfomanţei sportive, în pofida milioanelor de euro investite în club, prea multe rezultate n-au fost. Cu excepţia rugby-ului, care şi înainte performa într-un campionat unde Timişoara era cam singura din parcare. Visul din 2012 al lui Robu că titlurile de campioni la baschet, handbal sau fotbal vor ajunge o banalitate pentru Timişoara erau departe de realitate. Repet, în condiţiile în care se pompau bani cu nemiluita. Şi ajungem acum, xu un studiu de caz, şi la modul în care se cheltuie banii. În paranteză trebuie poate spus că, inimos şi familist, Ţoancă şi-a adus la club finul, pe post de şef al Sălii Olimpia, dar și câteva fufe prin birouri.
La finele anului trecut, la Sala Olimpia ar fi trebuit să aibă loc o aşa-numită Gala premiilor SCM Timişoara. Buget pentru eveniment, căcălău, respectiv aproape 60.000 de euro. Într-o şedinţă a CA a clubului din 13 noiembrie anul trecut s-a stabilit că vor fi aduşi 1.000 de elevi de la mai multe şcoli şi licee timişorene. Foarte frumos! Fiecare copil trebuia să primească după cum urmează: „un set constând din o pereche pantofi sport, un trening, două tricouri, o vestă tip sport, mingi şi alte accesorii sportive”, aşa cum se arată în procesul-verbal încheiat la şedinţa amintită.. Responsabil de eveniment era finul amintit, i se poate spune şi „Jumbo”. Numai că gala n-a mai avut loc, iar echipamentele sportive au fost luate câteva, dar date descompletate. De exemplu, pentru elevii de la Colegiul Bănăţean, n-a semnat directorul acestuia, ci Steliana Stanciu, „director economic” în Primăria Timișoara (așa cum semnează pe proiectele de HCL), care are un copil acolo. În rest, pentru inscripţionarea echipamentului, Ţoancă a lucrat cu firma unui apropiat. Concluzia: nimeni nu ştie cum au fost cheltuiţi banii.
Pe 7 decembrie 2016, Consiliul de Administraţie trebuia să se întrunească pentru ca Ţoancă să explice ce-a făcut cu banii, dar şi pentru descărcarea financiar-contabilă pe anul 2016. Cu câteva minute înainte de şedinţă, el le-a trimis membrilor câte un SMS că şedinţa se anulează. În urmă cu exact două săptămâni s-a ţinut totuși o şedinţă CA. Din nou, Ţoancă n-a adus niciun document justificativ privind banii pentru gală, dar nici pentru descărcarea bugetară pe anul trecut. Mai trebuie spus că, exasperată de situaţia din club, contabila şi-a dat demisia, lăsându-le pe fufele lui Ţoancă să se uite în acte ca mâţa la calendar. Sau, dacă vreţi, precum viţelul la poarta nouă.
Şi încă un aspect. Fără nicio licitaţie, cerere de ofertă sau alte mofturi de acest gen, Ţoancă a ales un restaurant unde să mănânce sportivii din club. Pentru conformitate, este unul cu specific chinezesc din Complexul Studenţesc. Zilnic, ar trebui să ia masa aici în jur de 80 de sportivi, pentru meniu fiind achitată zilnic suma de 55 de lei, aceasta fiind şi norma de sportiv. Nu discutăm că şi angajaţii clubului mănâncă aici, iar unii pot fi văzuţi şi cu sarsanalele pline în drum spre casă. Ideea este că aproape niciodată nu mănâncă toţi, dar banii sunt daţi de club. Ce se întâmplă apoi nu se ştie. Vorba unui mucalit: „Numai din afacerea cu restaurantul, Ţoancă a avut bani pentru Mercedesul nou”. Fiindcă da, Ţoancă are de ceva timp un SUV Mercedes de ultimă generaţie. Ei bine, cele de mai sus se pare că au ajuns şi la urechile primarului, care nu mai vrea să le tolereze. Acum Robu ar aştepta ca Ţoancă să vină, într-un final, cu documentele fiscale ale clubului, pentru a lua o decizie în privinţa viitorului acestuia la club. Numai că Ţoancă nu mai vine…
Comentarii prin facebook