Handicapul USR-ului. Cât de greu e să nu fii ca ăialalți!

Nu sunt foarte convins că Timișoara își va schimba primarul cu ocazia alegerilor locale de anul acesta, dar dacă ar fi să se întâmple lucrul acesta cu candidatul USR-Plus în postura de surpriză spumoasă, atunci mă îngrijorează unele lucruri. USR nu poate juca rolul PSD în politică, nici măcar al șovăielnicului PNL. Am mai vorbit aici de așteptările ce le-am avea de la USR și că eventuala spulberare a lor ar topi speranțele spre acea resetare. de care tot vorbim. a țării. USR nu poate fi nici PSD-ul plin de corupți, nu poate juca nici măcar rolul PNL-ului ce azi are principii, mâine nu le mai are, căci dacă ar fi ca ele, ca PSD și PNL, nu ar mai avea rost să apară încă un partid care să ne consume atenția și energia.

Cu toate acestea, aproape siguri fiind că USR nu va ieși la furat ca PSD-ul, că nu va racola primari ca PNL-ul, că nu va promova proiecte legislative în favoarea corupților, ca USL-ul cândva, nu avem nicio garanție, dar absolut nicio garanție, că useriștii nu se mai ceartă între ei pentru te miri ce, un mărunțiș văzut din perspectiva relelelor ce ni s-au întâmplat în ultimii 30 de ani, dar o chestiune foarte importantă pentru ei. Nu știu, poate un puseu de orgoliu, interpretarea ca un gest neamical din te miri ce decizie politică, în fine, dar care ar putea dinamita din interior speranțele celor ce așteaptă, cu înfrigurare, afară. Genul ăsta de bosumflări era cât pe ce să lase Capitala pe mâna PSD-ului încă patru ani. Și nu numai Capitala.

Revin la Dominic Fritz și la campania sa electorală. Am fi infantili politic să ne așteptăm ca un candidat USR să nu critice puterea PNL. La urma urmelor, într-o competiție directă, ai lui Barna și Cioloș nu pot spune că tot ce face Orban e perfect, căci astfel le-ar face liberalilor campanie și nu asta e ideea. Oricât de prieten te-ai simți în politică cu cineva, oricâte așteptări ai avea să guvernezi împreună după alegeri, nu poți menaja în campania electorală pe cel cu care împarți un segment electoral. Așa și Fritz cu Robu. Se sfâșie unul pe altul, dar după alegeri e de așteptat să facă majorități și la consiliul local, și mai ales la cel județean.

O pretenție aș avea, totuși, de la Dominic Fritz: să fie atent la tot ce spune și tot ce promite. El nu poate fi un Nicolae Robu mai tânăr, nici vreun pesedist ajuns la borcanul cu miere. Dacă vrea să nu dezamăgească și să dea drumul valului de „deștepți” ce vor considera că „toți sunt la fel”, atunci USR nu poate vorbi prostii. Iar dacă nu vrei să vorbești prostii e greu să promiți că vei face supereficientă administrația municipală. Când promiți așa ceva, cel mai bun scenariu e ca primarul de dinainte să fi făcut administrația atât de ineficientă. Dacă Robu a fost neperformantul, omul lipsit de talent managerial, atunci e OK. Dar dacă altele sunt cauzele?

Dacă aparatul primăriei e bolnav până în măduva oaselor? Dacă de-alungul vremii au fost angajați oameni necompetitivi, pe pile, și admiți că nu poți să-i dai afară din cauza legislației, atunci promisiunea că vei pune rapid Timișoara pe roți poate fi o mare păcăleală electorală. Ce va face primarul Fritz dacă angajații îl vor lua de fraier? Va aduce un Ionuț Nasleu să rezolve altfel situația? Nu cred. Va șantaja ca PSD-ul funcționarul public pentru a elibera postul? Nici măcar pentru a-l da unui userist ce l-ar „merita” după eforturile depuse în campanie, ci pur și simplu pentru a face angajări pe bune, fără nicio șmecherie. Va putea face Dominic Fritz așa ceva? Mă îndoiesc. Atunci nu-i mai rămâne omului decât să zică că un un bun conducător știe să scoată ce e mai bun din fiecare Chiș Culiță.