Al cui Avocat? Care Popor?

PNL a demarat, luni, procedura pentru revocarea din funcţie a Renatei Weber de la conducerea Avocatului Poporului. Un demers care din start pare sortit eşecului, având în vedere actuala conjuctură parlamentară, lucru care va conduce la o nouă înfrângere a liberalilor. Ori aceste lucruri se contorizează, mai ales în prag de alegeri. Dar asta nu înseamnă că demersul liberalilor nu ar fi corect. iar o eventuală reuşită nu ar aduce o adevărată igienizare a spaţiului public din România.

Când se credea că nu se poate ceva mai rău decât Victor Ciorbea în fruntea acestei instituţii, Renate Weber ne-a demonstrat cu prisosinţă că se poate. Pe principiul legilor lui Murphy. Fiindcă Renate Weber doar avocat al poporului nu a fost. Putea să i se spună avocatul „tăricenilor”, al infractorilor şi puşcăriaşilor, avocatul corupţilor, al interlopilor, al pensionarilor „speciali”, avocatul lui Dragnea, Iordache sau Nicolicea, avocatul criminalilor, pedofililor şi violatorilor sau chiar avocatul torţionarilor (cum să-l compari de exemplu pe doctorul Virgil Musta cu Vişinescu sau Ficior?). Dar toţi aceştia adunaţi nu înseamnă nici pe departe poporul. Sau nu poporul român.

Din start trebuie spus că numirea Renatei Weber în funcţie a venit ca o „recompensă” pentru pierderea alegerilor europarlamentare, cu ea cap de listă ALDE nefâcând pragul electoral. Spus pe scurt, poporului i s-a băgat pe gât un „avocat” pe care acelaşi popor l-a respins la vot. În Parlamentul European a fost vocea celor care măcelăreau justiţia în România, având totodată un vehement discurs anti-european. (Trebuie spus şi faptul că Weber a prins trei mandate în PE pe lista PNL. Asta ca să vedem ce oameni au numit şi liberalii!)

În timpul pandemiei de coronavirus s-a zbătur ca să zădărnicească eforturile autorităţilor de-a limita răspândirea virusului, contestând amenzile. A pus presiune pe medicii din linia întâi, numindu-i torţionari. În schimb, a luat apărarea celor cu pensii nesimţite, atacând la CCR atât elininarea acestor pensii, cât şi impozitarea lor. Ori poporul, în general, trăieşte din pensii pe baza contributivităţii. „Este strigător la cer să faci asa ceva”, a spus Weber despre impozitarea pensiilor speciale. Cei din poporul al cărui avocat cică ar fi primesc 1.500 de lei după 40 de ani de muncă. Cei pe care îi apără în realitate primesc mii de euro fără să fi contribuit un leu.  

Este clar, în consecinţă, că nu e avocatul poporului român. O fi alt popor atunci? Ne răpunde tot Weber cu o declaraţie din toamna anului trecut: „Cu Statele Unite e o altă poveste, înțeleg că ne apără de ruși, dar mi se pare că asta se întâmplă pentru că noi i-am stârnit pe ruși cu instalarea scutului. Apropo, totuși scutul ăsta e defensiv sau nu?”. Deci despre ce popor vorbim? De cel român sau de cel “stârnit” prin “instalarea scutului” şi care în urmă cu mai bine de şapte decenii, alături de Stalin, ne aducea “libertate”?

P.S. Cică PSD şi-ar dori impozitarea pensiilor speciale. Dacă e pe bune dorinţa asta, un prim pas ar fi să voteze revocarea din funcţie a Renatei Weber. Dar îşi doreşte PSD cu adevărat aşa ceva sau face doar un joc de glezne cu care ne-a obişnuit deja, vrând să dea bine şi la popor, dar apărând de fapt interesele baronilor pensionari?