Fapte, nu vorbe! Proiectul Capitală Culturală, transformat în “Cântarea României”. Sau chiar “Cântarea Robului”

Decuplată de la banii pricipalului “sponsor”, Primăria Timişoara, Asociaţia TM 2021 îşi trăieşte obştescul sfârşit. Fiindcă boardul asociaţiei nu a acceptat schimbarea statutului pe pohta primarului Nicolae Robu, acesta din urmă a făcut ce ştie mai bine. Respectiv a rezolvat problema în stilu-i caracteristic: şi-a luat jucăriile şi a plecat. În loc de “jucării” citiţi bani, iar nu banii primarului (peste 100.000 de euro câştiguri pe an), ci ai timişorenilor. Fără să se obosească prea mult să discute cu cei implicaţi în proiect.

Pe de altă parte, trebuie recunoscut că lucrurile n-au funcţionat niciodată perfect în această asociaţie. Şi nici Robu nu prea şi-a bătut capul ca ele să funcţioneze. În interiorul ei, lucrurile au funcţionat armonios în timpul tandemului Emil Cristescu – Simona Neumann. O perioadă însă în care mulţi oameni de cultură din oraş criticau obtuzitatea şi lipsa de transparenţă a asociaţiei. Şi îi amintesc, la întâmplare, pe Vasile Popovici, Daniel Vighi, Marcel Tolcea şi mulţi alţii. A curs cu demisii, iar în 2018 a demisionat şi preşedintele onorific Ioan Hollender. Lucrurile trosneau din toate încheieturile. Dar primarul Nicolae Robu nu se implică. Ba, în toate declaraţile publice, spune că totul e sub control.

În decembrie 2018 Emil Critescu este înlocuit în funcţia de preşedinte al asociaţiei cu omul de afaceri Horaţiu Rada. Puţin după aceea apar probleme şi în interiorul asociaţiei. “Pe surse” se discută de cheltuieli cel puţin ciudate. Relaţia dintre preşedinte şi directorul executiv Simona Neumann devine tot mai încrâncenată şi s-a ajuns la deznodământul ştiut. Din nou, în toată această perioadă, Robu, cel care face, nu vorbeşte, a stat impasibil pe margine. Uneori, mai trăgea câte un semnal de alarmă şi ameninţa că se va implica mai mult.

Şi, într-un final, s-a implicat. A luat organizarea evenimentului Timişoara Cpaitală Culturală de la asociaţie la primărie, mai exact la Casa de Culură din subordine. Şi anunţă că a făcut rost de trei milioane de lei pentru proiectul pe care l-ar fi “securizat”. Dar aici avem o exemplificare perfectă a zicalei “din lac în puţ”. Fiindcă un eveniment de o asemenea amploare este dat pe mâna unei instituţii specializate strict pe paranghelii, “staneizbaşe”, manifestări kitschoase, târguri de Crăciun şi alte evenimente câmpeneşti.

Cu ce “specialişti” în cultură (Ionuţ Nasleu, Sanda Greblă etc) se mai găsesc prin primărie, proiectul se îndreaptă încet dar sigur spre un fel de “Cântare a României”, sau – mă rog – a Timişoarei. În ultimă instanţă o “Cântare a Robului”. Ne-am mult preaobişnuit cu tot felul de lucruri groteşti făcute de actualul primar, dar acesta îl întrece pe toate. Iar posibila amânare a evenimentului, din 2021 în 2023, s-ar putea să nu ne avantajeze cu nimic, aşa cum se credea iniţial.