Când descentralizarea poate naşte monştri. Cazul Poliţia Locală – Clotilde Armand

Zilele trecute un site de ştiri a prezentat un caz de-o gravitate incredibilă, care însă nu a produs o dezbatere publică pe măsură. Astfel, JustNews a venit cu dovezi irefutabile că, în perioada ianuarie-februarie 2017, Clotilde Armand a fost urmărită şi fotografiată de Poliţia Locală a Sectorului I în perioada protestelor din Piaţa Victoriei. Există inclusiv o notă informativă olografă în care se arată ce a făcut politiciana USR. Exact ca în perioada Securităţii!

Probabil astfel de cazuri au mai existat, dar, dacă nu mă înşel, este primul devoalat cu dovezi în public, în care un politician este urmărit/monitorizat, pe considerente strict politice, iar nu infracţionale, de o instituţie a statului român, pe banii contribuabilului. Instituţie aflată în subordinea primarului PSD al Sectorului I, Dan Tudorache, fost şi viitor contracandidat al lui Armand. Normal, USR-ista a făcut plângere la DIICOT, iar procurorii vor stabili (sau nu) implicarea lui Tudorache. Dar este greu de crezut că poliţiştii locali au făcut acest filaj informativ de capul lor. Culmea, împotriva principalului adversar al “stăpânului” lor.

Din unele puncte de vedere, acest caz mi se pare mult mai grav pentru democraţia din România decât celebrele abuzuri ale Jandarmeriei de la protestul din 10 august 2018. Oarecum normal, “arhanghelii” “drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti” Renate Weber, Călin Popescu Tăriceanu, Norica Nicolai, Cataramă ş.a. n-au scos niciun cuvând despre acest abuz incredibil, încă o dovadă că ei au în vedere doar “drepturile şi libertăţile” infractorilor. Ori aici nu era cazul. Nu mai vorbesc de televiziunile ”afiliate”, Antena 3 şi RTV. Nu mai vorbesc de Maria Grapini, care – evident, la Antena 3 – a găsit-o vinovată tot pe Armand, fiindcă nu şi-a dat seama că e filată. Bine, asta după ce i-a ţinut apărarea lui Tudorache.

Una din reacţiile la acest caz a venit de la fostul ministru de Interne din Guvernul Cioloş, europarlamentarul USR PLUS Dragoş Tudorache, care a afirmat că formaţiunea sa va desfiinţa Poliţia Locală atunci când va ajunge la putere. Poate şi aceasta este o reacţie exagerată, dar care impune unele discuţii.

În primul rând, discutăm de descentralizare, lucru pe care-l doreşte (aproape) toată lumea. Ori înfiinţarea Poliţiei Locale a intrat în această schemă a descentralizării. Dar ce facem când avem de-a face cu un primar descreierat, un satrap local, care foloseşte Poliţia în scopuri absolut personale sau politice? (L-am mai avut pe fostul primar al Iaşiului, Nichita, tot PSD-ist, care punea poliţiştii locali să-i urmărească amanta.) Unii vor spune că va plăti cu funcţia la alegeri. Dar până la alegeri? Ca să nu mai spun că, “mulţumită” PSD-ului, dar oarecum şi PNL-ului, un primar în funcţie e greu de dizlocat, oricâte mizerii ar face, prin votul într-un singur tur de scrutin. Nu mai insist pe nenumăratele avantaje pentru edili în acest sens.

Vreţi să vorbim şi de Timişoara, acolo unde şeful Poliţiei Locale este ţinut interimar de primarul Nicolae Robu, de vreo şase ani, fără să dea examen sau concurs? Normal că un astfel de şef (şi nu vorbesc doar de Timişoara) va fi “preş” în faţa “stăpânului” său, primarul. De altfel, nici Robu nu s-a ascuns să dea ordine directe poliţiştilor locali, îndemnându-i sau să amendeze sau să nu o facă, inclusiv în actuala pandemie. Şi nu de puţine ori, a folosit Poliţia Locală ca pe un fel de gardă pretoriană pe bani publici. Insist pe faptul că aceşti poliţişti locali sunt plătiţi din bani publici, iar nu din buzunarele primarilor.

Poate că Poliţia Locală nu ar trebui desfiinţată, având unele atribuţii. Dar trebuie făcută o amplă reformă în ceea ce o priveşte. În primul rând să nu stea la ordinele unui singur om. Apropos, toţi poliţiştii fac anual examene psihologice, dar primarul care îi conduce nu face. Trebuie găsit un alt mecanism pentru ca această instituţie să nu fie în mâna unui om, cât o fi acesta de luminat, ultralegalist şi megacinstit. Evident, posturile trebuie ocupate prin examene şi concursuri. Şi ar mai fi multe de făcut, dar e sarcina politicienilor. Fiindcă altfel, astfel de cazuri duc în derizoriu inclusiv conceptul de descentralizare. O descentralizare care poate naşte astfel de monştri.