„Când primarul trebuie să vină personal ca să taie cabluri, a eşuat instituţia lui”. Interviu cu Dominic Fritz (II)

Prezentăm a doua parte a interviului cu candidatul USR PLUS la Primăria Timişoara, Dominic Fritz. La finalul primei părţi, Fritz era foarte încrezător în victoria sa. Ce va face în prima zi la primărie, dar şi ce face în timpul liber, unde se consideră mai slab decât Robu, în cele de mai jos. Nu în ultimul rând, cu ce echipă de fotbal ţine, ce muzică ascultă, la ce filme se uită.

Îmi amintesc de un film de la începutul anilor 70, Candidatul cu Robert Redford. Fără să i se dea nicio şansă, personajul principal intră în cursa pentru un loc de senator, iar la final câştigă. Sărbătoare mare în sediul de campanie, dar candidatul era undeva ascuns şi îngândurat. Principalul său colaborator îl găseşte şi îl întreabă de ce nu se bucură, doar a câştigat. „Am câştigat, dar ce-o să fac acum?” vine răspunsul, care este şi ultima replică din film. O să se întebe şi Dominic Fritz ce va face atunci când va ajunge primar?

Cu siguranţă voi simţi o responsabilitate foarte mare pe umerii mei. Sunt foarte conştient că victoria mea aduce multe aşteptări. Pe de altă parte sunt încrezător fiindcă ştiu că am o echipă puternică în spate. Bineînţeles, nu vom câştiga doar primăria, ci şi Consiliul Local. Şi am cunoscut atât de mulţi profesionişti buni din toate domeniile în ultimele luni şi ultimii ani, iar mulţi dintre ei vor să contribuie, fiindcă au fost lăsaţi deoparte până acum. Nu am niciun dubiu că o să facem treabă şi o să facem curăţenie. Şi într-un fel mă deranjează ideea asta că oricum nu putem face nimic, şi chiar dacă vom câştiga nu-i nimic de făcut. Păi trebuie să începem de undeva.

Ce va face primarul Dominic Fritz în prima zi după validare? Chiar prima zi.

Vrei acum un răspuns politic sau un răspuns cum efectiv va arăta prima zi? E clar că în prima zi voi cunoaşte angajaţii primăriei…

O să ceri demisii în alb, mă refer la unii şefi, nu la portari şi femei de serviciu?

Nu cred că voi scăpa de ei cerându-le demisia. O să am alte instrumente la dispoziţie.

Deci e o promisiune că nu vei lucra cu actualii şefi din primărie care au avut contribuţia lor la tot ce s-a întâmplat?

Nu poţi să generalizezi despre actualii şefi. Dar eu intru acolo cu o voinţă clară de a profesionaliza administraţia. Deci toţi cei care au ajuns acolo fără să fie profesionişti, fără să aibă rezultate, fără să arate performanţă, sunt oameni care, într-o formă sau alta, trebuie să-şi caute o altă menire în viaţă. Dar, în acelaşi timp, ştiu că există oameni în primărie care ar vrea să facă treabă, ar vrea să performeze, dar nu sunt lăsaţi din cauza structurilor politice.

Aceeaşi întrebare despre şefii societăţilor din subordinea Consiliului Local. I-aţi văzut, îi ştiţi? Unii vor rămâne sau vor pleca toţi?

Nu vreau să dau acum un răspuns individualizat, dar e clar că toate societăţile au probleme mari, probleme de management. Sunt umflate din punct de vedere administrativ, sunt total politizate. Cu siguranţă o să vin cu un set de criterii, de evaluare şi de performanţă, după aceea vedem cine livrează şi cine nu.

Dincolo de mari proiecte şi viziuni, apar unele situaţii concrete care trebuie gestionate cumva. Şi dau un exemplu. Anul trecut, dl Robu urca pe o scară şi tăia nişte cabluri extrem de satisfăcut, de parcă marcase 12 goluri. Pe de o parte avea dreptate, fiindcă firmele erau obligate de mult să le bage în pământ. Pe de altă parte, mii de timişoreni rămâneau fără televiziune, deşi au plătit serviciul. Ori cel puţin pentru pensionari, televizorul se numără printre puţinele lor bucurii. Cum ar gestiona primarul Fritz o astfel de situaţie?

În primul rând, când primarul trebuie să vină personal ca să taie cabluri, a eşuat instituţia lui. Aici a fost un simplu exerciţiu de imagine. Dar şi în acest caz şi în general, primarul nu trebuie să meargă pe şantier ca să rezolve probleme. Există aparat pentru astfel de chestiuni. În cazul respectiv, au trecut foarte mulţi ani în care Primăria nu s-a implicat ca să coordoneze anumite lucruri. Vă dau un exemplu. Aquatim a câştigat un proiect major şi o să facă în tot sudul oraşului lucrări ample de canalizare. Evident, aceste lucrări trebuie gândite împreună cu alte lucruri care trebuie băgate sub pământ, precum aceste cabluri. Dacă avem o planificare coerentă astfel de chestiuni nu se vor mai întâmpla, e clar.

În ultimul timp, fără să-ţi pomenească numele, dar e clar la cine se referea, dl. Robu a ieşit cu unele declaraţii, aş putea spune şovine. A fost o chestie de campanie sau chiar aşa este omul?

Sunt un semn al disperării sale, în primul rând. Sunt absolut sigur însă că nu vor prinde la timişoreni. Doar arată cât de puţin a înţeles din spiritul Timişoarei. Cred că arată foarte clar cine în această campanie reprezintă cu adevărat valorile timişorene.

Un mijloc care consolidează apartenenţa la o comunitate este sportul de pefomanţă, susţinerea pentru echipa oraşului. În general e vorba de fotbal. În perioada interbelică, Timişoara a fost campioana fotbalului românesc cu zece titluri de campioană. A urmat perioada Poli cu 50.000 de oamei pe stadion la unele meciuri. Acum fotbalul timişorean e praf.  Poate un primar să se implice aici?

Da, Primăria are un rol important aici, în special pentru infastructură sportivă şi sport juvenil. Vrem ca tot mai mulţi copii şi tineri să facă sport. Dar cred că e foarte important, şi asta e o concluzie după experienţe din trecut, ca sportul să nu devină un alt mijloc al luptei politice. De exemplu, ce a făcut dl Robu a fost să-şi crească o platformă politică cu o echipă de fotbal, iar acesta este un drum greşit. Eu voi face absolut totul pentru a susţine sportul timişorean şi echipele de pefomanţă, dar fără să creăm stucturi care să politizeze sportul şi fără să devină echipele mele personale.

Ai fost vreodată pe stadion la Timişoara?

Da, da, sigur. Acum mulţi ani. Am fost chiar şi cu copii de la Casa de copii la multe meciuri. Îmi amintesc toată atmosfera. Era WOW! Şi am un foarte mare respect pentru toţi cei care pun  mult timp, energie şi pasiune lucrând la întreţinerea echipei ASU Poli.

Ai un frate fost fotbalist de performanţă. Tu joci fotbal, îţi place fotbalul?

Nu joc fotbal fiindcă fraţii mei erau prea buni pentru a le putea face faţă.

Deci n-ai avut satisfacţia să dai zece goluri într-un meci…

Nu, nu e unul dintre atuurile mele. Aici nu mă pot compara cu dl. Robu. Dar mă uit cu mult drag la fotbal. Şi toată adrenalina şi spiritul de comunitate care se întâmplă într-un meci de fotbal îmi sunt foarte dragi.

Cu ce echipă ţii?

SC Freiburg şi Liverpool

Messi sau Ronaldo?

Thomas Muller.

Ce faci în timpul liber? Mă gândesc că acum nu prea ai. Dar când aveai. Ce cărţi citeşti? La ce filme te uiţi? Ce muzică asculţi?

În primul rând, de când mi-am asumat această candidatură, viaţa mea privată s-a redus enorm. Acum în campanie nu mai fac nimic altceva. Fac 12-13 ore pe zi campanie şi nu mai am timp. Sincer, nu mai am nici stare să citesc sau pentru un film.

Ce literatură preferi?

Îmi plac foarte mult romanele complicate, să zic aşa. Îmi place foarte mult să citesc cărţi care reprezintă realitatea din alte ţări. De exemplu, literatura africană e foarte interesantă, literatura asiatică la fel. Îmi place însă şi literatura să-i zic absurdă, americană, Paul Auster de exemplu. La filme, să fiu sincer, am trecut mai mult la seriale.

Netflix?

Da, mai mult Netflix, unde sunt şi acţionar. (Zâmbeşte – n.r.) O să vedeţi pe declaraţia mea de avere că am investit în nişte acţiuni la Netflix, deci sunt un client implicat. Am trecut mai mult la seriale tocmai pentru că există nişte seriale foarte bune, care prezintă o profunzime a omului şi caracterelor mult mai largă, decât un film care spune o poveste

Seriale preferate?

M-am uitat cu mult drag la Stranger Things. Bineînţeles, ca om politic eu sunt consumator de seriale politice: The West Wing, House of Cards, Borgen etc.

Actori preferaţi?

Helen Mirren şi Meryl Streep, care însă cred că e deja un clişeu.

Regizor preferat?

Îmi place foarte mult, poate nu e politically correct, Quentin Tarantino. Îmi place curajul lui artistic. Îmi plac mult şi filmele româneşti din noul val, deşi parcă acum valul deja nu mai este cum a fost. Era Moartea domnului Lăzărescu, Când vreau să fluier, fluier…

Ce muzică asculţi? Eşti şi în domeniu.

Sunt în domeniu, dar recunosc ascult puţină muzică, pentru că nu mă pot concentra pe altceva. Dacă ascult muzică, doar ascult muzică, nu mai fac altceva, fiindcă ascult foarte activ. Ascult, când trebuie să mă concentez foarte mult, Bach.

Eşti mai mult pe Bach, decât pe Wagner, aşadar.

Ha-ha, da, da. Iar când fac curăţenie, de exemplu, ascult muzică de când eram tânăr, Queen, bineînţeles.

Deci şi rock?

Da, dar mai cuminte, Queen, Aerosmith..

Deci mai mult Queen, decât Metallica?

Da, exact. Şi ascult mult şi jazz.

Capitolul culinar. Îşi place bucătăria românească?

Sincer, e un pic greoaie pentru mine. Dar îmi place foarte mult zacusca, foarte mult salata de vinete. Chestii făcute acasă, naturale.

Deci nu eşti cu micii?

Nu, prefer o pâine proaspătă cu zacuscă decât mici.

Bere sau vin?

Nici, nici. Nu beau alcool, decât o ţuică din când în când.

27 septembrie. Şampanie sau amărăciune?

Şampanie, bineînţeles. Aceea o să fie o zi în care o să beau alcool.

Nu pot să nu te întreb la final. Principiul olimpic spune: ai învins continuă, ai pierdut continuă. Ce vei face dacă pierzi?

Sincer, nici nu m-am gândit la planul B.

Mergi în parlament?

Nu şi nici nu pot, nu am cetăţenie. Ce pot să spun este că mă voi implica, în continuare, aşa cum am făcut în ultimii 17 ani, în toate problemele Timişoarei.