Jurnal de campanie (23). Fapte, nu vorbe! Nicolae Robu, purtător de cuvânt al fraţilor Cristescu, afacerişti cu care Primăria Timişoara e în judecată

Se spune că la mijlocul unei campanii electorale, mai ales candidaţii care se află în scădere de turaţie trebuie să rupă ritmul, să provoace un eveniment, un şoc. Ei bine, candidatul Nicolae Robu a reuşit acest lucru la mijloc de campanie. Nu, nu cu declaraţia că a trecut peste 60.000 de like-uri pe pagina sa de Facebook! (Apropo, se pare că Robu nu mai poate şterge atâtea comentarii, câte pot să-i scrie „de dulce” timişorenii!)

Mă refer aici, evident, la aquapark-ul anunţat de Robu. Şi într-o conferinţă de presă şi pe pagina sa de Facebook. Al treilea sau al patrulea de când e primar, fapt care însă nu a împiedicat propagarea noii „realizări epocale”. Problema este că acest aquapark nu are nicio treabă cu municipalitatea, fiind o investiţie privată a cunoscuţilor fraţi Cristescu. Nu intru foarte mult în detalii despre aceşti afacerişti, a făcut-o colegul Eugen Sasu, doar atât subliniez: au luat la preţ de vreo două savarine mai toate fabricile din Timişoara şi le-au transformat în afaceri imobiliare. Ar mai fi şi câteva zeci de spaţii comerciale, luate odată cu Gastrotim. Pe acestea ar fi dat chiar vreo trei savarine.

Ideea este că o astfel de investiţie întotdeauna este prezentată de investitori, „Fraţii” în cazul de faţă. De această dată a făscut-o însă primarul Robu. Ce să înţeleg de aici? Că Robu este purtătorul de cuvânt al „Fraţilor” sau că a încercat o disperată lovitură electorală? Primarul a spus că nu e nimic electoral aici, de unde înseamnă că varianta corectă e prima. (O să fie oare şi un job permanent după 27 septembrie?).

Nu o să insist foarte mult nici pe relaţia dintre Robu şi cei doi fraţi. Una cu năbădăi. În campania din 2012, Cristeştii l-au sponsorizat. Apoi relaţia a devenit foarte încordată, mai ales în perioada în care Robu se afla la cuţite cu „săgeata” fraţilor în primărie, Traian Stoia, cel care tot plimba documente pe traseul Loga nr 1- Hotel Timişoara. La un moment dat, ca să-i arate lui Robu cine sunt stăpânii, Cristeştii au încercat schimbarea viceprimarului Dan Diaconu. Au eşuat însă.

În timp, iar au fost relaţii bune între cele două părţi, iar Robu a ajuns chiar să se pupe cu Stoia în Piaţa Endependenţei. Desigur, ar fi foarte interesant să aflăm – poate arhivele primăriei o să ne spună – cum o relaţie extrem de tensionată a devenit una foarte binevoitoare, dar problema e alta. De ceva ani, Primăria Timişoara se judecă cu aceeaşi „Fraţi” pentru parcarea din spatele Magazinului Bega. Un teren care l-a blocat pe Robu să-şi ducă la îndeplinire o mare promisiune electorală, respectiv o parcare supraetajată. Parcarea a fost primită moca de „Fraţi” de la prietenul lor Victor Ponta, pe când acesta era premier şi care, la rândul lui, a luat-o cu japca de la timişoreni.

Şi acum ajungem la miezul problemei. Robu este purtător de cuvânt al Fraţilor Cristescu, aşa cum s-a întâmplat în această săptămână. Pe de altă parte, Robu este (încă) şeful Primăriei Timişoara, instituţie care se judecă cu „Fraţii”. Aici e cercul vicios în care s-a băgat Robu, unii ar spune conflict de interese. Nu în litera legii, dar în spiritul bunului simţ, doar îl ştiţi că e megacinstit, ultralegalist.

Şi chiar electoral, Robu a crezut că marcat din nou Z.E.C.E. goluri cu aquapark-ul „super super”. Numai că ar putea fi la fel de bine Z.E.C.E. autogoluri de toată frumuseţea, mai ceva ca al lui Bănel Nicoliţă pe Santiago Bernabeu. Fiindcă timişorenii cam ştiu cine sunt „Fraţii” şi cât mult „bine” au făcut Timişoarei. Iar orice combinaţie administrativă cu ei are un iz sulfuros.