Când microbiștii timișoreni n-aveau după ce bea o bere, cu gâtlejul însetat după o performanță fotbalistică, mulți se întrebau oare ce fac oamenii de afaceri denumiți generic ”Frații Cristescu”. Druckerii se întrebau, dar prea multe nu aflau, căci frații de afaceri tăceau și făceau bani, fără să se lase înduioșați de dorințele comunității în sportul rege.
Gândul multora era formulat cam așa: dacă oamenii ăștia au făcut bani mulți de pe urma Timișoarei, nu ar fi fost normal să întoarcă o mică parte din acești bani timișorenilor iubitori de fotbal, era nevoie să vină ditamai omul de afaceri din Bragadiru să ne ducă în preliminarile Ligi Campionilor, aici nu aveam atâta ban și orgoliu să ne facem viața după placul nostru?
Ba mai mult, după ce se enervau că nu primeau răspuns de la oamenii de afaceri „Frații Cristescu”, gurile rele se întrebau necontenit cum de au cumpărat ei foarte ieftin de la stat și au vândut scump la privat. Nici n-avea importanță cine era statul. Că era șmenarii FDSN, actulul PSD, că era „specialiștii” CDR, despre care se spunea că nici să fure nu știau, tot aia era pentru pragmaticii timișoreni care au plecat în afaceri de la un portbagaj de prosoape găsite prin casă și vândute apoi la sârbi, după cum povesteau în campania electorală din anul 2000. E, după ce nu primeau nici la această întrebare răspuns, gurile și mai rele se înfierbântau să se gândească la vrute și nevrute.
Dar ce mai conta dacă lumea întreba cum de „Frații Cristescu” au luat o mare parte din fosta Timișoară industrială, în contracte ferme cu statul, iar statul n-a mai stat vigilent cu ochii pe ei să vadă dacă anumite clauze din contract au fost respectate. De pildă, dacă la fabricile luate cu condiția să păstreze profilul și un număr de locuri de muncă în scurt timp acolo funcționa mai nimica, de ce nu s-a anulat contractul? Cine de la stat trebuia să verifice asta, nu a verificat și de ce o asemenea „coincidență” păguboasă? Dar acestea sunt povești vechi cu mortul ce nu-l mai întorci de la groapă.
Stimați timișoreni, bani din circuitul stat-FC se întorc încet-încet spre bucuria omului de rând al Timișoarei, într-un aquapark ce va fi construit pe câteva hectare de lângă depoul gării CFR Nord. Unde se prelingeau valuri de ulei, vaselină și motorină, acum vor fi valuri, raze de soare, sezlonguri, umbreluțe, pahare cu oranjadă și multă distracție. Cât va costa biletul? Habar n-am, dar nu va fi gratis, nu la asta m-am gândit când am zis că FC vor întoarce bani Timișoarei, ci doar la organizarea acestei adevărate catedrale a entertainmentului acvatic.
După atâta vorbă lungă despre distinșii oameni de afaceri FC, ajungem și la caraghiosul situației. Țineți minte cum Audiovizualul a interzis o reclamă de campanie cu un spital dintr-un sector bucureștean care nu era gata, nici nu era început, dar i se arăta macheta să vadă alegătorul ce frumoasă e digitalizarea? Uite că liberalul Nicolae Robu a depășit orice așteptare. Nu numai că a prezentat publicului știrea că Timișoara va avea un aquapark care nu știm când va exista fizic, dar ciudățenia face că lucrarea iluzorie nu e nici măcar a primărie, ca să zici că va fi rodul muncii „Neobositului”. Pur și simplu, primarul a anunțat în campania lui electorală ceva ce nu știm când e gata și care nu are nicio legătură cu meritele sale.
Recomand celorlalți candidați, așa de dragul jocului, să-și aleagă câte o mare realizare din viitor cu care să se laude acum ca și când ar fi deja gata. Nu știu, să se gândească fiecare la ceva. Spre exemplu, Dominic Fritz ar putea anunța că ACS Poli va câștiga liga întâi la fotbal cu Jurgen Kloop, manager general, și Petre Mușat, organizator de competiții. Că e medic, Marius Craina ar putea anunța că Virgil Păunescu-Oncogen a început vânzarea cu amănuntul, în Piața Aurora, a vaccinului anti-Sars-Cov 2, dar si 3, 4, poate chiar 5. Firește, Nicolae Robu mai poate reveni cu promisiunea că, dacă va fi reales primar, în luna decembrie va avea loc nașterea Domnului.
Comentarii prin facebook