În aşteptarea primarului Fritz. Hărţuiala continuă!

Poate unii timişoreni nu ştiu, dar şi în acest moment primar al Timişoarei este Nicolae Robu, perdantul de la alegerile din 27 septembrie. Şi asta fiindcă, deşi a trecut o lună de la scrutin, primarul ales Dominic Fritz nu a fost învestit în funcţie. Ceremonia urma să aibă loc marţi, 27 octombrie, dar, după toate probabilităţile, mai trebuie să aşteptăm. De ce? Fiindcă trei personaje care se cred mai doxate în legislaţie decât mulţi judecători au contestat validarea primarului ales de aproape 50 de mii de timişoreni, respectiv 53,25% dintre cei care au mers la vot.

De menţionat că Fritz a fost validat la Judecătoria Timişoara încă din 15 octombrie. Adică nişte judecători au luat la purecat dosarul, au verificat dacă respectă legislaţia şi i-au dat undă verde. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi înainte de alegeri, când tot nişte jurişti au aprobat dosarul de candidatură. Pe de altă parte, nici Prefectura nu s-a grăbit cu învestirea, fixând-o pe 27 octombrie, adică la 12 zile de la validarea judecătorilor.

Numai că, pe 21 şi 22 octombrie, validarea candidaturii este contestată, dosarul urmând să fie judecat la Tribunalul Timiş. Cine sunt cei trei contestatari? În primul rând e vorba de candidatul ALDE la Primăria Timişoara. Acest individ (nu-i dau numele fiindcă probabil asta îşi doreşte) a obţinut – ţineţi-vă bine! – exact 548 de voturi, respectiv 0,59% la alegeri. Probabil are mai mulţi cunoscuţi în agenda din telefon decât voturile primite. Un om normal cât de cât la cap, dacă ar fi fost în locul acestui personaj, se ascundea câteva luni să nu-l vadă nimeni. Mai ales că a obţinut de trei ori mai puţine voturi chiar şi decât a luat la Consiliul Local partidul care l-a susţinut: 1.557 voturi, respectiv 1,7%. Dar ca să fie ridicol până la capăt, a atacat în instanţă validarea lui Fritz. Ar fi exact acelaşi lucru ca, după un meci de fotbal, echipa care pierde pe teren cu 32-0 ar contesta victoria celeilalte formaţii fiindcă arbitrul nu ar fi dat un henţ la centrul terenului, la scorul de 21-0.

O altă contestaţie vine de la un interpus al unui personaj din imediata apropiere a încă primarului Nicolae Robu. În fine, o a treia contestaţie a depus-o o doamnă de la „Agronomie”, se pare PNL-istă din aripa Robu. Toţi „specialişti” unul şi unul în legislaţie şi Constituţie. Toate contestaţiile au la bază – nu-i de mirare – faptul că Fritz nu-i român neaoş. Adică aceeaşi placă perdantă folosită în campania electorală de „bravii” urmaşi ai lui Vadim Tudor. Dar timişorenii s-au dovedit a nu fi chiar aşa de idioţi cum îi cred unii, dovadă scorul obţinut de „străin”.

Şicanele celor trei vin însă într-o perioadă în care Timişoara chiar trebuie să iasă din incertitudine, din provizorat. Fiindcă acum e un haos administrativ, cu un primar în funcţie pe care nimeni nu-l mai bagă în seamă şi un primar ales care ar vrea să intre „în pită”, dar nu este lăsat. Şi sunt multe probleme de rezolvat dincolo de pandemia care zguduie (şi) Timişoara.

De ce au făcut-o atunci? Pentru un minut de celebritate, să ştie lumea că există şi ei? (Istoria omenirii este plină de personaje triste care au incendiat, au distrus ori au ucis mari personalităţi, doar pentru a-şi câştiga astfel o anumită notorietate postumă.) Sau să fie o obsesie bolnavă? Un spirit justiţiar?

Totuşi, îmi este greu să cred că Nicolae Robu este atât de iresponsabil şi poate coborî atât de jos, adică la nivelul Gabrielei Firea, girând aceste contestaţii. Fiindcă Firea a brevetat acest joc absolut penibil al contestaţiilor, pe numele lui Nicuşor Dan existând 58 astfel de sesizări. Fiind „străină”, Clotilde Armand a „strâns” 120 de contestaţii. Şi fiindcă până la aceste alegeri nu am auzit ca un primar ales să fie contestat, mi se pare de domeniul evidenţei că cei trei au copiat modelul Firea.

Până a avea o explicaţie clară vizavi de aceste şicane puerile, dar atât de dăunătoare Timişoarei, putem s-o luăm în considerare pe cea a lui Nicuşor Dan vizavi de contestaţiile la adresa sa. ”Probabil că mai au nevoie de câteva zile în plus ca să şteargă nişte urme şi ca să rezolve solicitările unor „prieteni””, a afirmat Dan.

P.S. Nu înţeleg de ce în astfel de cazuri importante, judecătorii nu pot lucra cu mai multă celeritate. Totuşi au trecut câteva zile de la depunerea contestaţiilor.