Vesta cu explozibil de pe Guvernul Orban nu e de jucărie

Dumnezeu ne încearcă din greu și guvernul de la București se comportă ca femeia mincinoasă ce susținea că este mama pruncului din pilda lui Solomon. Regele iudeilor știa atunci că dragostea mamei adevărate nu-l va lăsa să taie pruncul în două și așa va afla al cui e. Firește că Ludovic Orban nu e rege, nu știm dacă e iudeu și cert este că nu-l cheamă Solomon. Poate că nu este nici la fel de înțelept, poate că nu-l interesează nici cine sunt cele două „mame”, dar de „copil” tot ar trebui să nu-i fie totuna ce se întâmplă, dacă va crește mare și sănătos sau va rămâne cu sechele de pe urma pandemiei.

Alegerile trebuie să aibă loc cât mai repede. Nu mai reiau multele argumente pentru care cred că e mai sănătos să fie așa. Doar că Ludovic Orban și ai săi nu au puterea „mamei” să renunțe la niște calcule electorale, condamnând astfel „copilul” la tăierea în două. Liberalii mai au de dus țara încă o lună până la alegeri și au pierdut un tren. Astfel că, se pune întrebarea tot mai serios dacă nu cumva bomba asta cu ceas nu-i va exploda exact în față.

Există riscul real ca exact în zi de alegeri să avem niște statistici înfiorătoare cu mulți morți și, mai puternic din punct de vedere emoțional, cu mulți oameni care mor acasă din lipsă de locuri în spitale. Cele două „mame” din pilda regelui Solomon care trag disperate de „copil” nu sunt nici PSD, nici PNL-USR. Da de unde, cele două „mame” sunt economia, industria Horeca, nevoia de școală, evenimentele culturale, biserica, electoratul în ansamblu, pe de o parte, și sistemul sanitar tot mai obosit și dus la limită, de cealaltă. Iar nimeni nu ia alegerea înțeleaptă, măsura dură, măsura pusă în practică, măsura verificată atent să fie pusă în practică.

Soluții pretind că au ambele părți. Cei din Horeca spun că nu de la ei se îmbolnăvește lumea, dar oare fac ceva să nu mai auzim la știri cum în vreun club s-a adunat grămadă tineretul la dans? Fac ceva să arate obrazul ălora de-i primesc pe Ciolacu și Tudose să chefuiască la separeu? Poate că nu fac suficient, poate că au făcut deja, dar nu poți curăța lumea de nesimțire, iar asta duce la pierderi pentru toți.

Sistemul sanitar propune și el soluții. Medicii de specialitate, nu ingineri, nu economiști, nu politicieni. De bun simț este să închizi țara două săptămâni, spun cei din linia întâi. Dumnezeu, când ne-a dat boala asta, ne-a dat și cheia cu care putem meșteri la ea: cele 14 zile după care se amorsează anticorpii esențiali. Dacă voia să ne pedepsească mai rău, ne dădea o ciumă fără leac, cum ne-a mai dat pe vremuri. Acum durează 14 zile și putem lucra cu acest termen. Închiderea totală a României pentru 14 zile nu ar fi adus atâta nenorocire în economie câtă aduce neînchiderea pentru sănătate.

Astăzi Timișoara intră în carantină. Diferențe între limitările de acum cu cele din izolarea de primăvară nu sunt foarte mari așternute pe hârtie. Problema e la relaxarea noastră, la refuzul de-a ne întoarce la restricții. De mers la lucru s-a mers și atunci pe bază de declarație. De mers la cumpărături s-a mers și atunci, la plimbare, să ajuți un bătrân, doar că starea de urgență de atunci punea pe noi greutatate, tăria cuvântului „izolare” te făcea să „ciupești”, să fentezi mai puțin din reguli, căci, nu-i așa?, e mai gravă situația. Și nu e numai asta.

Teoretic, într-o țară ideală, două săptămâni ne-ar aduce la zero cazuri. N-ar fi zero cazuri din simplul motiv că drepturile recâștigate la începutul verii nu ni le mai concepem tăiate. La asta a mai contribuit și politicul. Scormonind ca crocodilul după leșuri, PSD ataca cu toate armele, parlament, avocatul poporului sau CCR măsurile restrictive, a dat curaj celor care nu vor să se supună disciplinei. Acum, că guvernul e prea moale și invită haosul să pună stăpânire pe România, același PSD al lui Ciolacu, Buzatu și alții de pe listele de candidați, covidosceptici consacrați precum local-kombat-istul Ghiță, vin și urlă că Guvernul Orban nu salvează situația agravată și de ei.

Așa dă din fălci crocodilul. Tocmai din aceste motive, o izolare nu va mai fi la fel de eficientă ca în primăvară. Vă amintiți câtă lume era pe stradă în aprilie? Dar cât de puține mașini aveam în trafic? Acum e nebunie, de parcă am face zilnic cumpărăturile de revelion. Cu o izolare luată din vreme și mai dur am fi revenit la două-trei mii de cazuri pe zi, poate la 50 de decese și cu un sector ATI mult mai ușor de gestionat, iar alegerile nu ar mai fi fost astăzi un subiect de discuție dincolo de ipocriziile capilor de partide.

Deputatul Alfred Simonis de la PSD se întreba care e nenorocirea dacă amânăm aceste alegeri parlamentare. Răspunsul tot junele social-democrat îl dă, dar dumnealui i-a plăcut cum sună întrebarea în urechile alegătorului. Domnule Simonis, nenorocirea e PSD, asta unu la mână. Doi la mână, tot matale ai spus că PNL gestionează atât de prost pandemia încât pierde două procente la săptămână, de ajunge să se desființeze. Poate că desființarea PNL n-ar fi o problemă, dar dacă liberalii gestionează atât de prost pandemia, nu vrei matale să câștigi alegerile cât mai repede, acum, dacă se poate, să scoți țara asta din necaz? Nu?

Iohannis ar trebui să fie înțeleptul Solomon. Zilele astea a încercat să fie. PNL a ales o altfel de salvare a țării, salvarea de PSD, dar pentru asta trebuia să se gândească la salvarea economiei și la salvarea aparențelor în ochii electoratului. Partea bună e că prin alegeri rupem pisica și blocajul guvern-parlament care ne-ar bloca orice reformă. Salvând cât de cât economia, dând sentimentul de normalitate în țară, Orban se așteaptă să câștige mai ușor alegerile, dar nu vreau să-mi imaginez ce alegeri ar fi acelea pentru PNL, dacă am avea camioane pline de sicrie pe stradă, cum se întâmpla în primăvară prin Lombardia.

PNL se teme de cuvinte tari înainte de alegeri, de „carantină” de „izolare”, de „urgență”, de „armată pe străzi” și aruncă decizia spre autoritățile locale, deși acolo lucrurile nu sunt deloc sub control, mai ales din cauza testării neuniforme. Repet, alegerile trebuie să aibă loc cât mai repede. Cu cât vor avea loc mai târziu, cu atât autoritatea va fi mai castrată în luarea deciziilor și este inacceptabil acest vid prelungit de autoritate. Am vedea aceeași neputință de până acum până la noua dată fixată pentru alegeri, dacă s-ar fi reușit amânarea scrutinului, cum dorea PSD.

Doar că Ludovic Orban cheamă lumea la vot cu jumătăți de decizie luate. El vrea și să meargă economia, și să controleze pandemia, iar la această combinație e tare complicat să ajungi fără voință politică. Orban s-ar mulțumi cu jumătate de copil. Jumate de la economie, jumate de la sănătate, doar pentru a nu avea jumătate de democrație, dar pentru asta e cam târziu.