Colectarea selectivă, un real succes! Deșeurile radioactive, doar în pubela de plumb

România este o țară prietenoasă, nu e ca Germania să te temi peste tot unde mergi că te prinde autoritatea că ai greșit cu ceva și te amendează. Nu ceva foarte mârlănește neapărat, ci pur si simplu că n-ai observat semnul cu parcarea interzisă, că n-ai văzut cum îți cade din mână ambalajul de la croissant, sticla de plastic golită de suc sau apă, „nimicuri” din astea, nu chestiuni grele ce țin de terorism sau stratul de ozon. În România nu ți se prea întâmplă nimic, iar atunci când auzi o campanie publicitară a celor ce-ți ridică gunoiul și a forului județean de gestionare a deșeurilor (ADID), te pune pe gânduri dacă e ceva serios sau cineva te păcălește.

De pildă, ni se spune că dacă punem altceva decât deșeuri biodegradabile în pubela neagră, atunci te trezești cu ea negolită de operator, cu atenționarea de pe un autocolant galben cum că ceva nu ai făcut bine. Bănuiesc că la fel și cu celelalte culori de europubele. În cea galbenă nu trebuie să pui decât ambalaje de plastic, metal și carton etc. Gata, mi-am zis, se pune autoritatea cu bâta pe român. Să vezi câte avertizări galbene vom vedea acuma pe tomberoane.

Surpriza nu mi-a fost deloc mare să nu văd printre blocuri avalanșa de somații. Legenda publicitară spune că atenționarea e doar prima dată, apoi dacă continui indisciplina în colectare pubele nu îți va fi golită și vei fi amendat. Dar la noi nu, în zonele special amenajate pentru ascunsul gunoaielor, gardul după care zace leopardul, totul pare în regulă. Adică nu tu colante, nu somații de amenzi, nu lăsat gunoiul acolo ca la madame Armand în sectorul 1 al Bucureștiului. Gata, asta înseamnă că ne-am civilizat? Ce repede a mers!

Plătesc de doua decenii abonament de gunoi, că așa zice legea, deși stând lângă părinți ne era suficient un tomberon la două familii. Două abonamente plătite, un singur tomberon, să fie mai simplu, că nu era să scot două pe jumătate pline. Într-o dimineață frumoasă de vară am simțit că tomberonul e mai greu, semn că cineva a pus acolo ceva ciudat. Buruieni, iarbă și pământ ca după sapa dată prin grădina de flori din fața casei. Probabil că e neregulamentar, dar nici nu ni se spune ce facem cu astfel de deșeuri, că doar buruiana sau iarba nu crește de două ori pe an, cum e în campaniile de colectare.

Dovada că tomberonul scos în stradă nu era în regulă a venit însă mult mai românește, doamnelor și domnilor de pe aceste meleaguri, și cred că știți la ce mă refer. Nu am găsit autocolantul galben, nu am găsit nici amenda, dar mă trezesc că mă sună un tânăr la poartă. Vă după straie că e omul de la salubritate și mă gândesc că are pricină de ceartă dacă sună sâmbătă la nici opt dimineața. M-a informat că a verificat el și a găsit pământ în pubelă, iar pe viitor să nu mai fac dacă nu vreau să… OK, m-am gândit că n-are autocolantul la el, dar nu, demersul a fost de altă natură.

Omul voia să-mi spună că el ridică gunoiul, nu e problemă cu conținutul, puteam să am și uraniu acolo, dar să dau și eu zece lei, mânca-ți-aș. În țara asta n-ai nicio șansă să fi amendat. Autoritatea e blândă, dar e blândă filosofic sau că știe că n-are ce-ți face dacă se hotărăște să nu mai fie blândă? La capătul brațului autorității este întotdeauna un alt român, care face totul negociabil. Tot mai puține taxe se ridică de autoritate, impozite și amenzile la fel, căci scurtăturile dacă nu le știm noi, ne știu ele pe noi și ne caută până ne găsesc prea somnoroși să ne mai împotrivim mersului „firesc” al lucrurilor.

Poate vă întrebați dacă am dat acei zece lei. Da, i-am dat și asta mă face parte la acest blocaj al alinierii la standarde. Dar n-am dat de frică că nu-mi ridică gunoiul. La urma urmelor, meritam autocolantul galben ca avertisment. Am dat banul ca unui cerșetor și fără să am de gând să-mi fac un obicei din asta, dar firma care operează trebuie să știe ce gestionează când se pune să facă rânduială în tot orașul. O vreme nu l-am mai văzut pe acel angajat ridicând gunoiul, apoi a trecut la plasticuri, nu mai contează. Treaba operatorului. Mai întâi trebuie el să-și facă rânduiala în interior. O utopie, cred. La foamea asta de pe piața muncii, nici măcar salariul mare nu le scoate ăstora de la capătul brațului autorității obiceiul de a cere pentru ei „amenda” de zece lei.