Scandalul Festivalului LGBT din Timişoara. Între demagogie/ipocrizie şi asumarea unei promisiuni

Primăria Timişoara condusă de „neomarxistul” Dominic Fritz organizează pe bani publici un dezmăţ LGBT. Este ştirea care a isterizat, în ultimele zile, toată suflarea „şoşocistă”, antivaccinistă, naţional-tradiţionalistă, dar şi, bineînţeles, Antena3 şi RTV. Bravi străjeri ai tradiţiilor geto-daco-cumano-pecenege, nu şi latine (doar marele Iulius Cezar era „bărbatul tuturor femeilor şi femeia oricărui bărbat”), precum fostul primar Nicolae Robu sau deputatul Ben-Oni Ardelean, au sărit ca din gaură de şarpe să ne apere fibra poporului de invaziile neomarxiste şi LGBT. Ce mai, a fost un tsunami de panică, comparabil cu cel provocat de Orson Wells citind Războiul Lumilor la CBC.

Dar, haideţi să vedem acum de unde acest aşa zis festival. În dosarul (vezi mai jos) cu care Timişoara a câştigat titlul de Capitală Culturală Europeană, la pagina 42, se vorbeşte expres despre astfel de manifestări. Capitolul intitulat „Perspective fluide – Depășirea vechilor mentalități prin puterea culturii” se referă la organizarea de evenimente queer și feministe la Timișoara. Mai mult, cu cât se apropie evenimentul, astfel de manifestări trebuie să fie tot mai intense, se arată în acel capitol. Şi este un capitol foarte important din dosar.

Fiindcă Timişoara a câştigat mult râvnitul titlu în faţa Clujului nu fiindcă am sta mai bine din punct de vedere cultural. A contat în dosarul Timişoarei multiculturalitatea (faţă de biculturalitate la Cluj), climatul de toleranţă din oraş, diversitatea. (Potrivit unor informaţii vehiculate ulterior, a fost şi ceva corupţie la mijloc). Ca să fiu mai clar, Timişoara a punctat foarte mult la dosar prin promisiunea că vor fi organizate manifestări vizând diversitatea, inclusiv LGBT. Mai mult, a fost un dosar conţinând tuşe foarte progresiste. Dosar coordonat de Simona Neumann şi asumat de Nicolae Robu, cel care s-a lăudat de altfel că a adus titlul la Timişoara. Un Robu care acum pozează în arhanghelul tradiţionalismului naţional-ortodox.

De ce dau aceste nume? Fiindcă văd că mulţi susţinători ai Simonei Neumann, printre care şi amintitul deputat Ardelean, sunt acum în prima linie a revoltaţilor vizavi de manifestarea LGBT. Nu mai discut de Robu. Ipocrizia lui este colosală, mai ales dacă amintim că, în 2019 a avut loc un festival asemănător, tot pe agenda culturală a TM 2021. Şi se pune acum întrebarea; oamenii ăştia n-au citit dosarul sau sunt conduşi de tradiţionala (na, că iar am ajuns la tradiţionalism!) şmecherie românească tradusă (şi) prin fraza: „Las’ că le-am tras-o la fraieri, că de făcut facem tot ce vrem noi!”.

Ca principiu, discuţia e foarte simplă, aici nici măcar nu-i vorba de festivalul LGBT. E vorba de seriozitate, asumare şi respectarea cuvântului dat. În dosar puteau fi prinse un concurs de tricouri ude sau un festival al ingurgitării cârnaţilor de mangaliţă. Le-ai promis, le faci! Cel puţin aşa e normal peste tot, nu şi la noi. Ne întrebăm de ce nu sunt românii respectaţi dincolo de hotare. De asta. Fiindcă suntem şmecheri, neserioşi şi nu ne respectăm cuvântul dat. Mai mult, chiar ni se par normale aceste lucruri. Ne lăudăm râzând cu proverbiala noastră lipsă de punctualitate. Ne credem buricul pământului şi că toate ni se cuvin. Dacă ni se întâmplă ceva rău, nu noi suntem vinovaţi, ci conspiraţiile mondiale la adresa noastră. (Sigur, e mult să generalizez la tot poporul, dar mulţi dintre noi aşa suntem.)

Revenind la subiect, actuala conducere a Primăriei Timişoara avea şi acum două variante. Prima, foarte uşoară, populistă, cu avantaje electorale, de a nu respecta promisiunile din dosarul făcut de alţii. Repet, asumat de cel care zbiară acum! A doua, mai dificilă, cu costuri de imagine, de a-şi respecta promisiunea. Repet, o promisiune decisivă în câştigarea titlului de Capitală Europeană a Culturii. Şi a ales calea mai grea, a onoarei, în detrimentul demagogiei, minciunii, ipocriziei şi populismului. Restul… nu e tăcere, e… „şoşocism”.

P.S. Apropo, nu tot festivalul este finanţat din banii municipalităţii, ci doar partea sa strict culturală. Nici vorbă de paradă, de exemplu. Şi e vorba de 50.000 de lei, dintr-un total de 4 milioane de lei din Apelul 3, acolo unde s-a aplicat pentru finanţare.