Colterm. Despre solidaritate, neputință și păcăleală

Habar n-am ce se întâmplă la Colterm, societatea care ar trebui să furnizeze agent termic în sistem centralizat timișorenilor, multor școli, grădinițe, spitale etc. Am auzit de niște certuri în consiliul de administrație și alte lucruri dintr-un ping-pong politic cu care n-ar trebui să ne umplem memoria. Mai știu de amenda de 21 milioane euro pentru nerestituirea certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră și mai știu că eu ca timișorean contribuabil plătesc pentru această societate mai mulți bani anual decât dau pentru gaz la centrala mea de acasă.

Fiecare timișorean care nu este client la Colterm plătește o grămadă de bani pentru ca, printre înjurături, ăialalți nici măcar să nu ne mulțumească pentru solidaritatea de care am dat ceilalți dovadă zeci de ani. Mai înțeleg și că acest concept de solidaritate între țări dezvoltate și mai puțin dezvoltate, între județe bogate și sărace, între orașe industrializate și sate părăsite este normal să funcționeze. Dar el trebuie să funcționeze ca o idee de răgaz până cineva bun manager reclădește ceva funcțional, economic viabil, ecologic sau cum o vrea Uniunea Europeană. Nu la infinit..

Peste acest timp acordat acelei societăți să-și rezolve sistemul de încălzire centralizată totul devine o păcăleală, la urma urmelor. Ne resemnăm că merge și așa, lungind boala ca moarte sigură și aducem toată această poveste la un joc între un client nevinovat (până la proba contrarie a complacerii lui în jocurile politicienilor locali) și un finanțator la fel de nevinovat că administrația publică îi ia sistematic banul din buzunar pentru a plăti un serviciu altui cetățean.

Aflu de disperarea lui Dominic Fritz, primar, că guvernul central nu dă bani pentru Colterm. A dat ani de zile în aceeași logică a menținerii buboiului nespart ca să nu ne facem de lucru, să nu avem griji, dar acum nu mai are de unde da sau nu mai vrea să o facă. M-aș fi bucurat ca Dominic Fritz să fie disperat toată vara să demareze ceva care în mod evident nu se termina până-n iarnă, dar care în mod obligatoriu trebuie început.

Ne minunăm cum chinezii dărâmă cartiere întregi de blocuri noi, iar noi nu suntem în stare să dărâmăm simbolic o astfel de pacoste bugetară. Simbolic măcar. La noi un an durează să convingem o bancă să trimită un expert. Cât durează totul atunci, dacă nici expertiza n-a început, nici expertul n-a fost găsit? Cred că ani de zile vom îndura dezbaterea publică, cearta politicienilor, demontarea suspiciunilor că, de fapt, cineva vrea să confiște terenul unui Colterm falimentat, apoi să obținem o finanțare, pentru ca peste un alt deceniu să avem „la cheie” un alt sistem de încălzire, mai economic, mai ecologic, pe care să nu-l mai plătesc eu, contribuabil, dacă nu-i sunt client.

Colterm poate fi amendat la infinit ca aurolacul că doarme pe stradă. Nici unul, nici celălalt nu vor avea banii ăia să-și plătească amenda. Pentru asta există falimentul ca instituție, cu condiția să poți respecta pe viitor un plan ce ți se pune în față. Colapsul unui sistem de incălzire cum este cel din Timișoara nu ar fi primul eveniment de acest gen petrecut pe lumea asta. Și nici ultimul, cu siguranță. Cineva care se pricepe va pune pe hârtie o soluție care să îmbine și rațiunea economică, și rațiunea socială, dar pentru asta trebuie să vedem că se mișcă ceva, trebuie să vrem noi…

Dar dacă ei, clienții, nu vor? Poate le e frică să nu rămână în frig, poate sunt anesteziați cum o fac în fața oricărei reforme, oare își va mai risca politicianul cariera? Domnule Fritz, ați nimerit mandatul cu ghinion, dar aici se vede diferența între toți ceilalți și cei „altfel”. În rest, nu mai știu nimic despre Colterm și nici n-ar trebui să mă intereseze. Știu Radu Țoancă, Roxana Iliescu și au tot interesul politic să ne spună și nouă.