Norocul lui Dominic Fritz e că fix Radu Ţoancă este principalul său contestatar

Portdrapelul luptei împotriva primarului Dominic Fritz a devenit, de ceva timp, consilierul local PSD Radu Ţoancă. Sigur, în afara PSD-istului mai este şi Nicolae Robu, dar acolo e vorba de un munte de frustrări, fostul primar ajungând o voce care urlă degeaba în pustiu. Coincidenţa face ca Robu şi Ţoancă să fi colaborat înainte, deşi au fost în partide diferite, întru „bunăstarea” sportului timişorean, o „afacere” neelucidată nici astăzi, nimeni nefăcând un control straşnic la SCM Timişoara.

Discuţia este dacă Ţoancă are credibilitatea şi probitatea de-a fi „procurorul” de serviciu al administraţiei Fritz. E de domeniul evidenţei, actuala administraţie are destule probleme care pot fi puse pe tapet, dar chiar Ţoancă să le reclame? Unele lucruri semnalate de consilier pot fi chiar reale, dar ajung în derizoriu când auzi cine vorbeşte despre ele. Să-l auzi pe Ţoancă vorbind despre corupţie este ca şi cum Pablo Escobar şi El Chapo ar fi ţinut prelegeri la congrese mondiale organizate împotriva traficului de droguri. Dacă nu ar fi existat, Fritz probabil trebuia să-şi achiziţioneze un astfel de… „Ţoancă”.

Fiindcă e de mare notorietate, multă vreme, încă din perioada primarului Gheorghe Ciuhandu, Ţoancă a fost „săgeata” în primărie a tuturor rechinilor imobiliari din Timişoara, indiferent de rasă sau etnie. Mai mult, de la un banal act până la PUD-uri, PUZ-uri, certificate de urbanism, autorizații de construcții, totul rezolva. Şi omul chiar era eficient în aceste lucruri. Dacă vedeţi blocuri noi fără parcări, fără spaţii verzi, încălcând orice normă de urbanism, inclusiv ca înălţime, înseamnă că dosarele lor au fost intermediate de Ţoancă.

Pe scurt, un traficant de influenţă, lucru pe care-l avea în sânge încă din perioada 2000-2004, când, ca fin al fostului preşedinte PSD Timiş, Dan Poenaru, se ocupa de orice fel de intermedieri (Când Poenaru a auzit că Ţoancă „lucrează” în numele lui, l-a trimis puţin la plimbare.). Mai în glumă, mai în serios, unii hâtri propuneau ca unitatea de măsură pentru traficul de influență să fie „țoncul”. Pe modelul “hrebenciucului”, care “măsura” corupţia în anii 90.

Problema lui Ţoancă cu actuala administraţie este că nu mai poate intra la Urbanism izbind uşa cu piciorul, aşa cum o făcea pe vremuri. Fiindcă i s-a dat interdicţie. La această frustrare se adună şi cele ale rechinilor imobiliari care nu-şi mai pot face mendrele ca pe vremuri. Şi e mare supărare şi viermuială! Nu faptul că Timişoara a fost fără căldură sau că e mizerie în oraş îi durea pe aceştia! Erau pretexte. Problema lor e că au fost decuplaţi de la resurse. De unde şi această opoziţie viscerală. Chiar Ţoancă, personal, are o problemă în zona urbanismului, după ce şi-a extins o terasă la un restaurant, fără nicio autorizaţie. Fix aşa, a intrat pe domeniul public cu construcţia, iar acum administraţia Fritz nu vrea să-i legalizeze… ilegalitatea.

Apropo, fiindcă tot e specialist Ţoancă şi în Colterm. Pe vremuri, angaja zeci de oameni de la partid, fiindcă… putea. Acum nu mai poate şi e supărat. Iar la Colterm s-a ajuns în această situaţie şi fiindcă au fost nişte „ţonci” care au căpuşat societatea.

În anii 90 se spunea că o persoană este cu atât mai onorabilă cu cât este mai abitir înjurată în „România mare” a lui Vadim Tudor. Ţoancă este pentru Fritz ceea ce era Vadim pentru Pleşu, Liiceanu şi alţii linşaţi de “tribun”.