Guvernanții nu poartă „masca” degeaba

Sesizată de un student meticulos civic și supărat pentru amenda primită, Curtea Constituțională a decis că o ordonanță de urgență a guvernului nu-și mai face efecte din motiv de neconstituționalitate. Respectiva OUG instituia obligativitatea purtării măștii în spațiile deschise, iar amenzile neplătite până acum ar deveni nule în baza deciziei CCR.

Cu siguranță vor fi mulți care să zică azi, la aproape doi ani de la momentul acelei ordonanțe, că au avut dreptate făcând gălăgie pe tema asta, că e ilegal să ne oblige statul să facem ceva în spațiul liber, unde și pasărea zboară în voie și se cacă pe umărul celorlați. Că nu de aia nu s-au sacrificat ei la revoluție, ca astăzi să respecte niște reguli, e adevărat, legiferate prost de autoritățile statului.

Curtea Constituțională a constatat după mai bine de un an de purtat mască faptul că acea OUG e defectă nu prin conținut. Nu că n-ar fi fost poate bine să avem mască într-o aglomerație, în piețe și oboare, doar că la actul legislativ în cauză nu e în regulă faptul că nu a fost avizat de Consiliul Legislativ, o formalitate. Florin Iordache, țac-pac, „altă întrebare”. Vă imaginați ce-ar fi fost să nu purtăm măști în cele mai negre momente ale valului trei sau patru? Și-așa nu s-a prea purtat, dar dacă treaba era la liber? Câți morți am fi avut în plus dacă prin piețe, stații de tramvai, alte locuri aglomerate nu purtam măști, că așa voia studentul reclamant?

Nu știm dacă CCR a dat această decizie de desființare a acelui OUG după atâta timp, ca urmare a unei proceduri greoaie sau ca o temporizare intenționată, îngrijorați fiind judecătorii de efectele deciziei lor, așteptând astfel ca ministrul Rafila să anunțe dezghețul. M-aș mira să fie așa, dar să n-o înlăturăm din calcul. CCR e dominată de oameni ai PSD și nu cred că la acea vreme partidul lui Ciolacu era foarte îngrijorat de câți mor de Covid, cât mai degrabă de obținerea pentru partid a unor motive de atac cu impact electoral.

Nu mai contează, una peste alta, ce se alege cu credibilitatea acestei țări, a acestui sistem legislativ, a instituțiilor de ordine din România, dacă la doi ani nu suntem siguri că măsurile cerute sunt legale sau nu? Nu știm nici când ni se cere să respectăm ceva dacă peste doi ani mai e valabil ce-am respectat și-atunci nu mai bine nu respectăm? Nu vorbim de lucruri evident ilegale. În alte țări cu respect mai mare pentru om purtatul măștii în spații deschise a fost o regulă banală, prin urmare nici noi am legiferat o absurditate. Cineva nu și-a făcut treaba să avizeze un OUG și acum stă și râde pe undeva, plătit din bani publici. N-ar fi exclus să râdă isteric și decidenții, ca băieții lui Paulie în „Goodfellas”.

Toată perioada pandemiei, guvernele României au mimat aplicarea unor reguli sanitare. Se uitau în alte părți și făceam apoi în felul nostru, atacabil la CCR, ca și cum totul la noi este de ochii lumii. Cine mai dă o amendă în ziua de azi dacă subiectul sancționat îți poate râde în nas peste doi ani? Ce gândesc judecătorii care au respins contestații la amenzi, iar acum deciziile lor sunt invers cu decizia CCR? Este că se vor gândi mai bine dacă acordă procente de favoare celor care încalcă legea? Mentalitatea asta se extinde ca un cancer și peste alte obligativități. Reguli rutiere, de regim de viteză, aruncat mucuri pe jos… în România se poate ataca cu bune șanse de reușită aproape orice sancțiune primită, chiar și una petrecută sub camere de luat vederi ale poliției sau administrației locale.

Până la urmă, fiecare a purtat masca pentru sănătatea lui. Sunt oameni care au purtat-o și pentru protejarea celorlalți, dar asta nu mai contează, că doar n-o să-i decoreze Iohannis pentru educația primită acasă. Se zice că pandemia e pe sfârșite. A luat cu ea peste 60.000 de români. Peste ani, cifrele nu vor mai spune nimic unor autorități care doar au mimat grija pentru ei.