Baronii de Timișoara

Uite că Stadionul „Dan Păltinișanu” din Timișoara s-a închis și chiar nu mai știu cine a jucat ultimul meci pe această arenă. Culmea, cred că a făcut-o Ripensia cu Miercurea Ciuc, deși nu era casa tradițională a galben-roșilor. Pentru „Poli” a fost „acasă”. Au jucat în decembrie anul trecut cu FC Argeș în „Cupa României”, iar bomboana de pe coliva arenei a fost rateul organizatoric cu Petrolul, din returul ligii secunde. Proprietarul stadionului „Dan Păltinișanu”, Consiliul Județean Timiș, a crezut, pesemne, că un meci în noctură se poate juca și pe întuneric. De ce i-ar mai zice „nocturnă”, dacă ar fi lumină pe gazon? De ce i-am mai zice stadion, dacă nu avem fotbal?

Aici alb-violeții au făcut rezultate mari pentru o echipă mică: au trecut de Celtic, Atletico, Șahtior. Au mai venit Realul, Sporting Lisabona, Stuttgart, Ajax, Anderlecht sau West Ham Utd, pe vremuri. Peste nu mult timp, sper, de acest stadion se va alege praful, molozul, însă după demolare nu știm cât va mai rămâne teren viran. Compania Națională de Investiții a Guvernului României ar trebui să ridice pe actualul amplasament un stadion modern de 30.000 de locuri. Fără pistă de atletism, cu sistem de iluminat de secolul XXI, multifuncțional… visăm? Când va fi asta? Nimeni nu știe. Când vor fi bani, când va fi voință politică. Suntem, totuși, Timișoara, să nu avem prea mari speranțe de la București.

Mă uit jumătate de oră mai la nord și văd un stadion cochet, o bijuterie. Nu scump, nu mare, dar superbun pentru ce avem noi astăzi, un fotbal văzut la TV, fără un apetit grozav pentru prezența în tribună. Stadionul se numește nu „Domide”, nu „Brosovszky”, ci „Baronul Neuman”, baronul fiind un aristocrat evreu din Arad care și-a băgat banii în echipă și în vechiul stadion. Câți s-au gândit să facă așa ceva în Timișoara, să nu mai așteptăm mila capitalei? Nimeni. Cum ne vom aminti de ei? Nu ne vom aminti.

Numele baronului Neuman va rămâne pentru alte decenii în Arad. Din vechii industriași ai Timișoarei mai știm de Guban, căci familia Guban s-a înțeles cu comuniștii și așa a rămas cu numele pe fosta fabrică de pantofi. Acum ce va rămâne de pe urma oamenilor de afaceri de pe Bega? Culmea, un ieșean va rămâne cu numele Iulius pe un mall din zona zero a comerțului și entertainmentului timișorean, dar numele Cristescu, numele Tender nu vor atârna niciunde. Vor face bani și nu-i va lua nimeni cu ei dincolo.

Noii oameni de afaceri ai Timișoarei și-au făcut averea poate și cu mult stres, nu contest asta, poate și cu nopți nedormite, evident, și cu o investiție la acele vremuri, dar au luat enorm din patrimoniul Timișoarei cu un efort financiar infim. Oameni care au întors acest favor societății de unde s-au ridicat au și rămas în memoria acelor comunități. Cine mai e baron în zilele astea? Dan Șipoș, Ilie Sârbu, Alin Nica? Cassandra, fiica favorită a lui Ionelaș, sau Marco, nepotul lui „Baron”, cetățean de „mătase”?