Drumul spre cenzura putinistă şi justiţia de tarabă, pavat cu intenţii bune

În timp ce mai toţi ochii sunt îndreptaţi spre războiul din Ucraina, acolo unde populaţia rezistă eroic în faţa hoardelor euro-asiatice, în România continuă să se întâmple lucruri. Şi nu neapărat dezirabile. Şi nu mă refer neapărat la inflaţia care creşte pe zi ce trece, la isteriile la pompele de bezină, rafturile de ulei şi… ce o mai urma. (Nu îmbrăţişez teoriile conspiraţiilor, dar cel puţin în privinţa uleiului nu poţi să nu te gândeşti la o posibilă componentă a unui război hibrid.) Astfel de chestiuni sunt si o consecinţă a războiului din vecini, dar sunt şi multe alte chestiuni urât mirositoare, fără o legătură, cel puţin directă, cu ce se întâmplă în Ucraina.

Numirile în funcţii ale unor personaje cel puţin discutabile, unele chiar nefrecventabile, continuă. De exemplu, lumea culturală a rămas oripilată după ce doi ingineri, Cezar Preda şi Victor Paul Dobre au fost propuşi de PNL să conducă ICR Paris şi, respectiv ICR Lisabona. Primul a fost şef de Comisie SRI, dar e specializat în… gunoaie, în trecut fiind manager la REBU. Şi astfel de numiri sfidătoare vor continua. În Timiş, de exemplu, s-au împărţit politic şi conducerile TVR Timişoara şi Radio Timişoara. Ca să fie clar.

În ce priveşte războiul din Ucraina, trebuie să recunoaştem că mesajele transmise de preşedintele Klaus Iohannis şi premierul Nicolae Ciucă sunt corecte. Dar dincolo de mesaje, se întâmplă unele lucruri care te fac să te gândeşti că, deşi semnalizăm spre Vest, facem lucruri care amintesc de Est. Mai exact de Kremlin şi Moscova. Şi mă refer la cel puţin două demersuri, iniţial probabil lăudabile, dar care s-au transformat în cu totul şi cu totul altceva. Astfel, un grup de lucru creat la nivelul Guvernului României a pregătit o platformă informatică pentru a găsi în site-uri, bloguri etc. fake news-suri, articole de dezinformare și propagandă în contextul conflictului din Ucraina. Sigur, în având în vedere războiul informaţional prin care trecem, o fi nevoie de aşa ceva.

Problema e abuzul. Şi asta fiindcă platforma cu pricina avea menirea să caute şi ştirile în care sunt criticaţi Klaus Iohannis şi Nicolae Ciucă. Ori aici ajungem într-o zonă extrem de periculoasă, de atentat la libertatea de exprimare. Am înţeles, totuşi, că inţitiava a fost pusă acum pe aşteptare, după mai multe critici în societate.

Dar asta nu e nimic. O altă inţitiavă legislativă lăudabilă, care avea drept scop punerea în acord a Codului Penal cu o directivă privind discriminarea pe criterii etnice, de rasă, sex etc., a fost pur şi simplu masacrată în Camera Deputaţilor, cameră decizională, unde a fost şi votată Astfel, un amendament propus de PSD-ista Laura Vicol a schimbat total sensul legii. Potrivit acestuia, discriminarea  inţială se extinde şi la apartenenţa politică, pedeapsa fiind de trei ani de închisoare. Ori aici avem deja incriminarea delictului de opinie şi un alt atentat la dreptul de exprimare. Legea nefiind foarte clară, orice critică la adresa unui personaj politic, un miting de protest etc. te poate conduce la închisoare de către un judecător mai obtuz.

Şi dacă tot e vorba de justiţie, săptămâa trecută, celebrul Bercea Mondial a fost eliberat din închisoare, după ce ispăşise doar un an şi jumătate din pedeapsa de aproape 14 ani. În aceeaşi zi, preşedintele Klaus Iohannis promulga legea privind desfinţarea SIIJ, o lege cu intenţii bune la start. Doar că şi aceasta a fost mutilată, fiind şi în coliziune totală cu indicaţiile Comisiei de la Veneţia. Potrivit legii, procurorii specializaţi din DNA şi DIICOT nu-i pot cerceta pe magistraţi. Nu vedeţi vreo legătură între cele două evenimente, eliberarea lui Bercea şi legea amintită?  Indiciu: Bercea Mondial a mai încercat să-şi cumpere sentinţe, o dată fiind implicat şi fratele fostului preşedinte Băsescu. Poate cineva să bage mâna în foc că de această dată n-a reuşit, în condiţiile în care, repet, corupţia din justiţie nu mai interesează pe nimeni? Doar un pas mai avem până la revenirea reţelei de tranzacţionat sentinţe a lui Cătălin Voicu sau sentinţe vândute la tarabă.

P.S. Laura Vicol afirmă că amendamentul cu pricina nu-i aparţine, proiectul de lege venind în această forma de la Senat