Marea plafonare nu e mare

Au venit liberalizările în energie și ne-a durut în arzător de problemă. O parte dintre noi am semnat contracte în piața concurențială, pentru a nu-l lăsa pe furnizorul de gaz să ne dea la ce preț vrea el pe piața universală (aprox 4 lei/mc). Ca să nu mai știm de unde ni se trage, au venit inițial pretențiile teritoriale ale lui Putin în Ucraina și odată cu acestea și alterarea pieței. Jocurile de gleznă din partea celor ce dețin puterea energetică ne-au băgat mai tare în ceață, ba că conducta e goală de la revizie, ba că ei, rușii, umplu depozitele și nu mai au gaz, ca până la urmă să fim anunțați de furnizori că prețul explodează. Noi am mers pe fentă.

Mass-media alimentată de guvern cu bani grei povestea ce trebuia povestit. La popor nu ajungea informația cu defalcarea preţului pe componente. Cu cât ia rusul mai mult, cu cât ia Romgazul, cât merge la transportator, cât ne flămânzeşte multinaționala care suge sângele poporului și cât ia statul de la popor. Că nu e prost să nu ia, doar are de plătit slujbe bănoase la „herghelia” aparatului de partid, iar asta nu se poate fără bani mulți la buget.

Din 100 lei creștere de preț în final de an, arată cei de la cursdeguvernare.ro, 95 lei merg la statul român, iar cinci lei la „sugătorul de sânge” proaspăt din popor. Pe ce? Redevență, accize, impozit pe profit, dividende. Câte luni s-au frământat cei de la guvernare să ia o măsură care să echilibreze buzunarele micilor consumatori? În primele luni de iarnă prețurile n-au explodat în toată splendoarea, așteptările erau pentru consumul din ianuarie, în prima fază, apoi din aprilie sau când expirau vechile contracte. Acum vine vara și nu ne mai doare, iar la toamnă o luăm de la capăt.

Așteptările poporului au fost spre plafonarea prețurilor la energie sub argumentul unei situații de criză. Astfel de soluții se mai iau, înțelege toată lumea și e de dorit, la urma urmelor. Criza energetică va fi motiv de îngropăciune pentru cei care guvernează acum. Și e loc de mai rău. Prin noile contracte vom avea gazul de pe o piață distorsionată de posibila sistare a comerțului cu Rusia. Românului nu-i vine bine nicicum. Dacă e prea european, ne va părea rău că ne jupoaie la preț multinaționalele, ar zice unii. Am vrut să fim prea patrioți, să ne protejăm resursele, foarte bine, a fost blocată legea offshore și unde am ajuns?

„Patriotismul” ăsta de fațadă vânturat de-ai lui Dragnea a ținut blocat perimetrul „Neptun” de exploatare a gazului din Marea Neagră. Americanii de la Exxon au renunțat la participația de 50% și au vândut-o Romgazului, statului român, iar acum avem rușii pe Insula Șerpilor. Unii ar zice că suntem săraci, mai suntem și păcălici, dar asta este, partidele „patriotice” nici nu pronunță cuvântul Rusia în zilele astea.

În timp de război, fără ca rușilor să li se limiteze încă exporturile, gazul natural a ajuns la 3.000 de euro pentru o mie de metri cubi. Vă imaginați ce înseamnă asta pentru românul de rând? Dacă nu se găsesc soluții pentru a nu plăti tot salariul pe gaz, cu siguranță că va veni o undă de șoc ce va mătura actuala formulă de la Palatul Victoria, iar alternativa nu numai că nu va avea soluții decente pe problema gazului, dar va fi și total habarnistă în gestiunea economiei. Da, e vorba de AUR, partidul care va avea însă la îndemână varianta Rusia pentru gaz ieftin, iar mulți dintre noi vor saluta zgomotos această frăție.

Una este să rezolvi criza energiei, prioritate zero despre care PSD și PNL se pare că încă nu sunt conștienți, iar alta este să te joci cu toată economia. Când românul prinde gustul plafonărilor unde ajungem? Păi plafonăm și carburantul, că altfel cresc prețurile la tot, plafonăm prețurile la tot apoi, că nu se face să lăsăm poporul terorizat de inflație, prin prețuri. Pas cu pas vom subvenționa tot ce începe să coste mult, printre care și asigurările auto, transportul și cine mai știe ce. Iar când nu mai plafonăm nimic, vom reduce TVA-ul, vom crește pensiile, alocațiile copiilor și… vom închide porțile la țară.

E concurs între partide care mai de care generos să propună plafonări, inclusiv USR. Nimeni nu mai pune mâna pe creion să calculeze ce efecte vor avea toate aceste măsuri asupra bugetului, în condițiile în care deficitul bugetar ni l-au plafonat alții, că dacă era după noi… Când te afunzi în criză și tu nu te gândești la colectare, ci numai la distribuirea a ceea ce colectezi, vă imaginați ce urmează? Nu caută nimeni să subțieze evaziunea, să taie sporuri, să reglementeze odată pensiile în regim de contributivitate, toți taie de la la investiții, să trăim de pe o zi pe alta.

Dar să vedeți ce urmează. Plafonarea de preț la bunuri de larg consum duce la lipsa produsului pe piață. Dacă vânzătorul nu mai face profit cu un produs, nu-l mai aduce. Noi ăștia cu o vârstă am mai trecut prin așa ceva. Am mai stat la cozi și mulți n-o mai considerăm o nenorocire. Chiar și-o revoluție am mai trăit. Acum și un război.