Românii au „sancționat” agresiunea Moscovei, luând cu asalt benzinăriile rusești

Episodul cu benzina scumpă la pompă în România a trecut fără să ne lămurim de unde ni se trage. Fără teme conspiraționiste, explicația tehnică e că benzinăriile MOL, ale statului maghiar, nu au mai avut suficientă marfă în depozitele din România și a apărut un deficit de carburant în punctele de vânzare de la noi. De ce n-au mai avut combustibil? Păi pentru că se vinde în draci pe piața maghiară, ca urmare a plafonării prețului în Ungaria, pe fond de campanie electorală pro-Orban.

Și-așa, nu era obligatoriu să crească prețul la MOL Romania când stația parteneră nu mai are marfă pe stoc. Poți pune un afiș pe pompe cu anunțul „Nu mai avem carburant”, nu să treci cu prețul de opt lei, chiar nouă. Dar asta e altă poveste despre cum au încercat ungurii să-și acopere pierderile de la ei cu majorări de prețuri la noi și despre cât de fragilă este această măsură de plafonare a prețurilor la un produs de bază cum este motorina și benzina.

Psihologia mulțimilor agitate ne explică cum omul supraviețuitor reacționează exact cum au făcut-o și românii, luând cu asalt benzinăriile. Neîncrederea în mesajele guvernului a contribut și ea, căci ministrul Energiei și premierul au transmis că nu trebuie să ne facem griji. Noi, nu și nu! Cozile ca și cozile, dă-le naiba, căci unii poate aveau dor de ele de pe vremea lui Ceaușescu, dar câtă minte să ai să amesteci tot acest rahat într-o febră ce duce la criză? Așa ajungem de la explicațiile tehnice la suspiciuni că războiul hibrid al rușilor îmbracă multiple forme de acțiune pe teritoriul statelor Uniunii Europene.

Nici asta n-ar fi atât de neobișnuit. Am avut război hibrid de când s-a prins până și Rusia că în afară de ghioagă mai sunt și alte metode, mai elegante, de luptă. Așa au ajuns și ei la război cibernetic, război hibrid, în paralel cu bombardamentele în țări străine sau otrăvirea disidenților în politica internă. Că încearcă, asta e, ar trebui noi și fiecare „țară neprietenoasă” cu Rusia să avem servicii de informații interne și externe care să prevină așa ceva, iar noi se pare că nu avem. Probabil de aia li se spune servicii secrete, ca să nu ne spună și nouă ce află, dacă află, și cum trebuie să procedăm.

Ce m-a întristat mai tare la acest episod cu consumismul ăsta bezmetic al românului este că n-a mai contat cine și ce vinde, ci cum cumpărăm mai mult. Aproape n-a mai contat nici prețul. S-a cumpărat și la șapte lei jumătate, și la peste opt lei, dădeau și nouă, că doar nu era să stea la coadă degeaba. S-a cumpărat de la Petrom, că e de-a noastră, de la OMV, că e patroana alei noastre, s-a luat și de la azeri, dar s-a cumpărat în draci și de la Gazprom sau Lukoil.

M-aș fi bucurat să văd o știre cum că românii s-au îmbulzit să cumpere benzină de frica scumpirilor, însă benzinăriile rusești au rămas goale, penalizate pentru ce se întâmplă în Ucraina. Știu că așa ceva nu se poate întâmpla. Nici ungurii, nici nemții nu sunt dispuși să-și strice confortul pentru așa o cauză, fie că e vorba de comerțul cu gaz, fie că e vorba de carburanți. Ar fi în stare să finanțeze armata rusă până ce aceasta le trece granița și poate și după aceea, că tot n-ar crede că e în stare.

Ce frumos ar fi fost să povestească toți pe-afară despre români, despre războiul hibrid sau despre creșteri de prețuri cauzate de reacții ale pieței pe timp de război, dar măcar să se arate că românii au un crez, luptă pentru ceva, au o încăpățânare, suferă și ei puțin în solidaritate cu ce suportă poporul ucrainean de peste granița de nord a țării noastre. Măcar cât nu e așa gravă situația. Deveneam și noi eroi pentru o zi. Slavă România!