Cum moare românul Ghiță de grija lui, nu de a altuia, iar Rusia n-are nimic împotrivă

„Cât timp ne mai închinăm Ucrainei? În timp ce românii mor de foame, prețul la gaze, energie, combustibil sărăceşte poporul român. Oamenii trăiesc in frică și sărăcie. Chiar nu avem altceva de făcut decât să ne închinăm (zilnic) Ucrainei? Prioritate are România!”, a scris deputatul PSD Daniel Ghita pe Facebook. După acest important efort intelectual, parlamentarul Ghiță s-o fi dus să se închine la altcineva, la altceva, la orice diferit de ruga pentru pace în Ucraina. Poate că fiind parte a partidului de guvernământ, Ghiță a gândit în acele momente de închinăciune proiecte de lege de pe urma cărora românii să nu mai moară de foame, să nu mai trăiască în frică și sărăcie, dar dacă nu l-a dus capul?

Înțeleși parcă cu Ghiță într-un duet propagandistic de mare excepție, rușii au lansat imediat o amenințare la adresa Poloniei și României, țări care, conform urmașilor sovieticilor, ar fi în fruntea listei cu țările care și-o caută cu lumânarea și ar putea fi bombardate cu rachete Kalibr de mare putere distructivă și de mare precizie tehnică, rezultat al cercetărilor rusești în domeniu. Da, Polonia, care a trimis de toate Ucrainei, armament greu, antrenament și instructaj pentru trupe, tranzit pentru ajutoarele NATO către Kiev, este țară vocală ce nu se sfiește să-și revendice acest loc de frunte pe lista căutătorilor cu lumânarea. Polonia da, dar România?

Care ce-a făcut? România a tăcut mâlc până acum, i-a trimis pe Ciucă, Ciolacu și Cîțu să vadă dezastrul făcut de ruși. România zice că discută despre trimiterea de armament Ucrainei, iar dacă o va face cândva, o va face într-un secret atât de bine păstrat încât s-ar jura că-i pică bine securitatea oferită de NATO, dar i-ar plăcea parcă și mai vârtos neutralitatea Elveției. De ce am fi noi în vârful listei celor care-și caută necazul cu lumânarea, când polonezii merită să fie acolo, iar noi ne temem să nu facem cea mai mică mișcare care să înfurie Moscova? Paradoxal, la noi mai virulentă împotriva mizeriilor făcute de Rusia este conducerea BOR, soră cu biserica păstorită de Kiril, nicidecum conducerea laică a statului. Atunci de ce ne-o căutam noi cu lumânarea? Care faptă de vitejie ne recomandă să merităm acest loc destinat vitejilor?

Federația Rusă s-a supărat pe Ucraina că și-a dorit intrarea în NATO. Trecem peste absurdul situației cu vecinul care ar avea drept de veto asupra asocierii tale cu cine vrei sau neasocierii cu cine nu vrei și observăm rezultatul acestei politici. Ucraina a fost invadată, unele orașe ale sale fiind șterse de pe fața pământului. Republica Moldova nu a vrut în NATO. Ea s-a mulțumit ca entitate statală să vrea în Uniunea Europeană, dar cu statut de neutralitate. La ce i-ar ajuta neutralitatea asta? Când se mai închină la ceva, altceva decât Ucraina, deputatul românesc Ghiță ar trebui să știe că Rusia invadează un stat nu pentru că acel stat s-a cocoțat în vârful listei celor care și-o caută cu lumânarea, ci îl invadează pentru că așa a stabilit el într-o strategie de refacere a unui imperiu.

Probabil că adepții aproape funcționali ai deputatului Ghiță, care vor să se închine toată ziua la altceva, nu pentru pace în Ucraina, vor crede că neutralitatea i-ar asigura României liniștea. Oare dacă Putin ar reface Rusia Mare, crede vreun „ghiță” din ăsta că s-ar împotmoli în Belarus, țară prietenă, ajutor de nădejde acum în războiul din Ucraina? Evident că nu, iar prudența în fața unui asemenea devorator de teritorii nu este decât o prostie plantată cu picătura de un aparat de propagandă spre consumul unei armate de idioți utili, sper, tot mai redusă după ce vedem nenorocirile prin care trec alții.