Identitatea pierdută a Partidului Naţional Liberal

În urmă cu câteva luni afirmaţia că alianţa PSD – PNL va rămâne în picioare şi după 2024 mi s-ar fi părut ridicolă. Mai degrabă vedeam căderea coaliţiei înainte de alegeri, eventual în momentul în care PNL ar urma să predea funcţia de premier, potrivit rotativei. Iar dacă s-ar fi pus şi problema unui candidat comun la prezidenţiale, aş fi spus că acest lucru ar fi posibil doar după ce Putin ia Premiul Nobel pentru Pace. Ei bine, niciuna dintre cele două variante nu mai par absurde. Cel puţin după ce, în urmă cu o săptămână, Nicolae Ciucă a fost desemnat (că doar n-a fost ales!) preşedinte PNL.

Mai în glumă, mai în serios, criticii PNL-ui au spus, după congres, că partidul a fost înghiţit de PSD. Nu este chiar aşa, dar s-a observat clar, în zilele care au urmat, că alianţa, uneori cu năbădăi, dintre PSD şi PNL s-a transformat într-o mezalianţă. Una în care partenerul de condiţie inferioară, PNL, nu mai crâcneşte nimic. Cum a fost de exemplu cu „marele program” social-economic născocit de PSD. (Nu înţeleg de ce şi economic, atâta timp cât programul doar hrăneşte inflaţia fără a intra la cauze.) Din acest punct de vedere nici măcar o comparaţie cu USL nu se poate face, fiindcă atunci aveam doi parteneri egali, ceea ce nu mai e cazul acum. Eventual putem vorbi acum de un US(l).

La început, alianţa între PSD şi PNL părea una de conjuctură, având unele ţinte comune, dar totuşi diferenţe de abordare. Şi când spun ţinte comune nu mă refer la cine ştie ce reforme, ci la împărţirea unor prăzi, în special PNDL, că la PNRR e mai greu cu parandărăturile. Apoi sinecurile pentru oamenii de partid, îngroşarea până în prag de explozie a aparatului de stat, fiindcă şi acum se angajează oameni la greu, fiind un adevărat dezmăţ în administraţia centrală. Chiar şi în timpul lui Viorica Dăncilă, ministrul de atunci al Finanţelor, Eugen Teodorovici vorbea de necesitatea unei restructurări a aparatului administrativ, unde la trei angajaţi, doar unul munceşte. Acum nu se mai vorbeşte absolut nimic de restructurare, debirocratizare etc. Cele două partide încep să se înţeleagă tot mai bine în aceste probleme, nemaexistând nici măcar diferenţe de abordare. De fapt, PSD dă tonul, iar PNL se conformează.

Cu toate păcatele lui – mincinos, ipocrit, fără cuvânt –  Florin Cîţu avea totuşi un profil de liberal. Ori despre Ciucă orice poţi să spui, doar liberal nu e. Şi nici nu poate fi vreo legătură între armată şi liberalism. De fapt, la vârful PNL nu mai există liberali, poate cu excepţia lui Dan Motreanu, dar care s-a conformat şi el „ordinelor”, cel puţin prin discursul ţinut la congresul de duminică. În rest, oportunişti înfiorători şi linguşitori. În frunte cu Rareş Bogdan, cel aflat mereu în căutarea unor dosuri de pupat. Altele decât al „furibundului” workaholic Klaus Iohannis, care e pus deoparte. Uitaţi-vă doar la secretarul general Lucian Bode, care, într-o competiţie valorică, nu ar câştiga nici preşedinţia unei scări de bloc. În mod evident, nu s-a întâmplat niciodată în istoria PNL (sau orice partid), ca principalii doi lideri să întâmpine evidente dificultăţi în citirea unui text. Iar să-i pui să vorbească liber, ar intra în vrie la a treia frază.

Fiindcă vorbeam de USL, în acea perioadă PNL încă mai avea reflexe civice, s-a împotrivit, de exemplu, exploatării de la Roşia Montană. Acum nu mai are aşa ceva. A auzit cineva un lider de la vârful partidului luând poziţie, de exemplu, în cazul acţiunii de compromitere a jurnalistei Emilia Şercan de către ofiţeri din subordinea lui Bode? De fapt termenul de liberalism este total golit de conţinut în PNL, partid care, dacă te iei doar după discursurile de la ultimul congres, s-a transforat într-o formaţiune conservatoare, cu o puternică componentă creştin-naţională, militarizată şi populistă. Plus a ajuns un partid total uniformizat, fără cel mai mic spirit critic. Adică tot un fel de PSD, dar mai de dreapta puţin.

Coincidenţă sau nu, un fel de premergător al USL a fost „premierul de la Grivco”. Acelaşi personaj se află acum în spatele noului US(l). Precum şi a pierderii identităţii de către PNL.