“Sunteți cea mai frumoasă ministru, din câte a avut România, din 1990 încoace”

Fără îndoială, evenimentul intern al săptămânii trecute, lăsând deoparte războiul de la frontiere, a fost condamnarea definitivă a Elenei Udrea la şase de puşcărie. Şi asta doar într-un prim dosar, fiindcă mai are unele din urmă, inclusiv o condamnare într-o primă instanţă, ceea ce va face ca la terminarea “sejurului” penitenciar, “Louis Vuittoanele” din dotare să ajungă piese de muzeu.

S-a scris şi se va mai scrie mult pe acest subiect şi pe bună drepate, Udrea fiind, împreună cu Adrian Năstase, Liviu Draganea sau chiar Dan Voiculescu (o influenţă extrem de mare în timpul guvenelor PSD şi PNL), printre cele mai importante personaje din fruntea statului român care ajunge în spatele gratiilor. Iar prin asprimea pedepsei şi ce-o mai să vină îi întrece mult pe Năstase şi Dragnea

Indiscutabil, Udrea a fost simbolul corupţiei şi al “sistemului ticăloşit” din timpul regimului Băsescu, iar tocmai de aceea condamnarea ei nu ar trebui să provoace regrete. Ba chiar e o victorie mare a Justiţiei române, în pofida zgomotului de fond din ultimele zile, cum că s-ar fi încălcat Constituţia, trecându-se peste o decizie a relicvelor din CCR. Ori numai Constituţia nu o apără politrucii sinecurişti de acolo. Că ar mai trebui şi alţii din acel regim să-i calce acum pe urme e o altă discuţie, dar niciunde în lume nu toţi ticăloşii sunt după gratii. Iar atunci când un lider de cartel este capturat şi întemniţat, justiţia repurtează un mare succes. Iar Udrea a fost o veritabilă şefă de cartel.

Dar Elena Udrea a fost şi victima propriei vanităţi, una colosală. O vanitate întreţinută însă de „curtenii” din PDL, cu omagii şi linguşeli, cum doar Madame de Pompadour se bucura la curtea lui Ludovic XV. Sau, dacă vreţi, de dată mai recentă, o altă Elenă până în 1989. Ori şi acest cult al personalităţii şi exerciţiile de admiraţie care i-au fost dedicate au adus-o acolo unde se află. Poate, fără acele festivaluri de adulaţie, ea nu era acum aici.

Iar unii dintre acei linguşitori fără perdea sunt bine-mersi şi acum la conducerea PNL. Gheorghe Flutur, cel care îi scria Elenei Udrea omagii cu cu oi pe munţii Bucovinei, a fost preşedinte interimar până ieri. Lucian Bode, noul secretar general, îi mânca din palme, în cel mai josnic mod cu putinţă. Emil Boc, unul din prezideţiabilii PNL, era premier doar de formă, lăsând-o pe Udrea să conducă guvernul. Şi sunt mulţi alţii.

În Timiş, ca o coincidenţă, cei mai apropiaţi de Udrea au fost chiar ultimii doi secretari generali ai PNL Timiş, respectiv Dănuţ Groza şi Alin Popoviciu. În 2010, Dănuţ Groza îi conferea Elenei Udrea titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Sânnicolau Mare, având atunci şi un discurs „istoric”: ”După un clasament al nostru, al primarilor, sunteți cea mai frumoasă ministru, din câte a avut România, din 1990 încoace. Le-am spus oamenilor că, în realitate, sunteţi mult mai frumoasă decât la televizor.” Ori în momentul în care primarii PDL anunţau rezultatul unui inediat „concurs de frumuseţe”, iar actualul număr doi din PNL Timiş o făcea „cetăţean de onoare”, Elena Udrea era exact personajul pentru care azi se află unde se află.

În schimb, Alin Popoviciu a fost considerat mult timp „om de casă” al Elenei Udrea. Prin interpuşi au avut şi o firmă împreună. De asemenea, fostul secretar general al PNL Timiş în perioada în care Nicolae Robu conducea filiala i-a făcut „rost” Elenei Udrea de o limuzină în valoare de 175.000 de euro. Sigur, Udrea nu se află la puşcărie din cauza celor doi. Dar într-o mică măsură prin linguşelile lor şi cei doi i-au netezit fostei „blonde de la Cotroceni” „drumul spre eşafod”.