Tichia de mărgăritar. Ce-i mai lipsea infrastructurii sportive din Timişoara? Normal, un velodrom

Nu cu mult timp în urmă, viceprimarul PNL al Timişoarei, Cosmin Tabără, a scos din sufertaşul cu promisiuni personale încă o ofertă de sezon: construirea unui velodrom în Timişoara. Că doar velodrom mai lipsea din infrastructura sportivă a Timişoarei, fiindcă în rest le avem pe toate. Mă rog, poate mai avem nevoie şi de o arenă de crichet. (Mai bine tac, că poate le dau idei unora!) Terenul unde ar urma să fie ridicat velodromul nu e o problemă, viceprimarul l-a găsit pe undeva prin nordul oraşului. Banii nici atât, a explicat Tabără, îi primim de la Compania Naţională de Investiţii (CNI).

Adică exact aceeaşi CNI care ridică în Timişoara încă de prin 2012, un stadion cu 35.000 de locuri, o sală polivalentă de 15.000 de locuri, bazin olimpic şi patru bazine semiolimpice etc. Cel puţin asta ne-a făgăduit colegul de partid al lui Tabără, fostul primar Nicolae Robu, ayatollahul promisiunilor neonorate. Fălos că e timişorean, Tabără şi-a argumentat ideea plin de patriotism local: „Eu nu accept ca Timișoara să fie mereu în urma altor orașe din România, nu accept ca mereu alții să fie exemplul pozitiv al României! Timișoara a fost mereu în față și acolo trebuie să revină!”.

Să nu fiu greşit înţeles. Nu ar fi un lucru rău ca în Timişoara să se ridice un velodrom, ba chiar din contra. Problema este că, în domenul infrastructurii sportive, noi nu avem absolut nimic. Am scris zilele trecute despre o istorie a promisiunilor făcute de-a lungul timpului pentru ridicarea unui stadion. Aceeaşi istorie i se poate aplica şi unei săli polivalente. Adică două obiective, pe care un oraş ca Timişoara chiar are nevoie. Mai ales în perspectiva anului viitor când oraşul nostru va fi Capitală Culturală Europeană. Ca să nu spun că avem o singură echipă multicampioană în ultimii ani la jocuri de echipă, mă refer la rugby. Şi nu avem o arenă cât de cât decentă nici pentru acest sport. Exact, Robu a promis şi vreo cinci stadioane de rugby, prin cam tot atâtea locaţii.

Ori, în momentul în care nu ai obiective de bază în domeniu, dar vrei velodrom, prea mult aduce cu singurul lucru care lipseşte din dotarea chelului.

Apoi, e nevoie de o seriozitate şi consecvenţă în aşezarea priorităţilor. Adică ar trebui să faci un lobby consistent, chiar presiuni, pentru cele două obiective de bază sau măcar pentru unul dintre acestea, mai ales că „Ciucă al lor” cică ar fi şeful Guvernului. În loc de asta, vii cu o nouă cerere aiuritoare pe post de perdea de fum. Chiar şi cei de la CNI ar putea fi bulversaţi de aceste cereri. Sau poate chiar ar da banii pentru velodrom, care nu sunt foarte mulţi, iar atunci când ai solicita şi pentru stadion să spună: „Ce mai vreţi, v-am făcut velodrom, nu vă ajunge? Că asta aţi spus că vă lipsea!”.

Dar probabil că în relaţia cu CNI, Tabără încearcă varianta proverbului „Dacă nu poţi să-i convingi, măcar să-i zăpăceşti.” Numai că aşa poate ajunge şi la vorba lui Murphy: “Dacă nu poţi să uimeşti lumea cu inteligenţa ta, zăpăceşte-i pe toţi cu…”. Puneţi ce vreţi în locul punctelor de suspensie!

P.S. Ieri chiar am vrut să spun despre colega de coaliţie a lui Cosmin Tabără, Roxana Iliescu (Pro Romania), că ridică, în fine, o problemă serioasă: organizarea unui concert de manele la Filarmonică. Era de fapt un “fake news”, iar Iliescu ştia acest lucru. Se întâmplă tuturor să mai emită, fără intenţie, informaţii mai puţin adevărate. Dar când propovăduişeşti cu intenţie “fake news”-uri se pare că ţi-ai ratat cariera, fiindcă trebuia să te faci colaborator la Sputnik.ru.