Chiș Culiță, încă un mic pariu pierdut de Dominic Fritz

Chiș Culiță a fost șeful Direcției Tehnice din Primăria Timișoara. Pentru cine nu-l cunoaște după chip, el este cel care zâmbea maiestuos, îmbrăcat frumos la costum pe lângă ansamblul de panglică-foarfecă pregătit primarilor în funcție, când se inaugural vreun pasaj, drum, bordură, semafor, zebră etc, fie că edilul se numea Gheorghe Ciuhandu, fie că era vorba de Nicolae Robu. Este inginer de transporturi și ar trebui să-I măsurăm capacitatea profesională după lucrările lăsate de primari în urma lor, căci el le-a bibilit cu atâta migală. Dacă lucrările sunt de calitate și servesc poporul la un preț normal pe contract, atunci Chiș Culiță este un funcționar bun, iar noi contribuabilii trebuie să ne bucurăm că ne bagă în seamă.

Dacă lucrările sunt de o calitate îndoielnică, să zicem că pasajul Jiul se umple de apă, deși ni s-a spus că nu vor mai fi astfel de probleme, dacă Michelangelo are în continuare infiltrații și trebuie văruit tot la jumătate de an, atunci Chiș Culiță n-a fost bun, n-a fost vigilent, iar angajatorul trebuie să se spele pe cap cu el. Dar asta chiar contează, că nu e bun? De când contează asta în România? Firește că nu contează, iar litigiul dintre Chiș Culiță și angajator, primarul Fritz, a pornit când acesta din urmă și-a propus să curețe primăria de oamenii lui Robu. O decizie politică, strategică, la urma urmelor.

Acum aflăm că Chiș Culiță a acceptat un pas în spate, preluând șefia unui serviciu, tot Transporturi, al municipalității. Însă aici e o problemă pentru primarul Fritz. Dacă tot s-a pus pe făcut „curățenie” și l-a pus pe Chiș Culiță în „făraș”, considerându-l dispensabil, atunci de ce mai este el bun să gestioneze Serviciul Transporturi al unui oraș mare ca Timișoara? Dacă e bun, atunci de ce l-am plătit noi, timișorenii, pe Chiș Culiță să facă biluțe într-un birou doi ani de zile, doar-doar se plictisește și pleacă la Consiliul Județean sau secretar de stat pe undeva? De ce nu i s-a dat de lucru unei asemenea valori?

Păi un superperformant cum probabil se crede Chiș Culiță (și nu e rău să ai o părere bună despre tine) ar fi trebuit să fie vânat de agențiile de hunting în resurse umane. Să liciteze pentru el lefuri grele, nu-i așa? Nu știm ce oferte a primit dl. Culiță și nici de ce acum este din nou bun să lucreze pentru noi, dacă doi ani nu a fost, nu știm nici dacă el va mai decide ceva în politica de transporturi a lui Dominic Fritz și a vicelui Lațcău sau va sta în continuare să facă biluțe, dar pacea asta nu este decât o mostră de înfrângere, încă una, pentru primarul Timișoarei.

Acum vor apărea mulți activiști politici să felicite această victorie a lui Chiș Culiță în fața progresismului „neomarxist” importat de timișoreni cu ocazia alegerilor din 2020. Noi, plătitorii de taxe, n-avem nimic de aici, din acest litigiu, din această împăcare, cu Chiș sau fără Culiță. Dacă n-ar lua leafă mare ca preț pentru pacea asta socială din primărie, nici nu ne-ar interesa povestea. Pentru noi însă este un indicator că cineva își „recalculează traseul” după rătăciri tot mai dese prin labirintul administrației locale românești, despre care ori n-a fost avertizat la lansare, ori a fost avertizat, dar nu i-a venit să creadă ce aude.