Eu pentru cine candidez? Existenţiala dilemă a neliniştitului domn Robu

Într-un ultim sondaj de opinie – mă rog, aşa le spune el unor chestionare, prin care îşi întreabă fanii despre varii probleme – fostul primar al Timişoarei, Nicolae Robu, chiar pare măcinat de-o problemă. Nu, nu mai e o întrebare ca pe vremuri, de genul: “Ştiaţi că primarul Timişoarei, doctor inginer, doctor honoris causa, academician Nicolae Robu, a făcut, în calitate de rector al Universităţii Politehnica, incredibil de multe lucruri bune, iar ca primar a făcut în opt ani, cât au făcut alţii într-un secol?. Variante răspuns. 1. Da, ştiam. 2. Nu ştiam, dar mă bucur să aflu acum”. De data aceasta Robu chiar are o mare dilemă la care nu ştie cum să-i dea de capăt, apelând astfel din nou la prietenii de pe Facebook.

Ce-l macină acum pe Robu? “Eu pentru cine candidez?”, îl parafrazează Robu pe “cetăţeanul turmentat” al lui Nenea Iancu. Fiindcă, pur şi simplu nu ştie pentru ce partid ar trebui să candideze la următoarele alegeri. Fac aici o paranteză, fiindcă fostul primar îşi doreşte nişte alegeri anticipate, făcând aproape zilnic ritualuri şamanice de invocare a DNA ca să salte “șleahta de jecmănitori condusă de șarlatanul Dominic Samuel Fritz”. (Nu discut aici limbajul unui doctor docent.) Aşadar, fostul preşedinte al PNL Timiş, membru simplu de partid acum, neştiind pentru ce formaţiune să candideze la viitoarele alegeri, a ales să se adreseze fanilor de pe Facebook, pentru a-l scoate din această teribilă dilemă.  Propune şi câteva opţiuni: PNL; independent; un partid nou; un partid cunoscut.

Ce putem înţelege de aici? Că, ajungând la o vârstă destul de matură, Robu nu şi-a format până acum o opţiune politică clară? Cu toate că se dă liberal. Că perioada în care a fost chiar lider PNL Timiş a fost doar o aventură oportunistă, neavând nicio afinitate doctrinară cu acest partid?  Sigur, de ceva timp, a patinat puternic spre un discurs de tip Şoşoacă-AUR-ist, împănat cu toate ingredientele de rigoare: “România e colonie”; “străinii ne fură”; “forţe oculte care ne vor răul” etc. Nu ştiu dacă această alunecare pe arătură o avea în sânge sau dacă i-a venit din cauza naţionalităţii celui care l-a bătut/umilit la ultimele alegeri pentru scaunul de primar. Probabil nici nu prea contează.

În schimb, mi se pare interesant acest oportunism politic, ca să-l numesc aşa, de-a merge la orice partid spre care l-ar îndemna fanii. Repet, chiar să nu ai niciun principiu politic? Nu discut de dreapta sau stânga, progresisim/liberalism sau conservatorism. Dar dacă fanii îţi indică AUR, mergi la AUR? Dacă îţi spun PSD, mergi la PSD? Dar dacă te trimit la… USR?

În altă ordine de idei, e de observat că Robu pare foarte flexat şi convins că va câştiga un nou mandat de primar, alegerile fiind mai degrabă o formalitate. Doar i-a spus asta un alt “sondaj” de pe pagina sa de Facebook, la care i-au răspuns 2.839 de prieteni, “sondaj” în care actualul primar “are 1 în faţă”. Pe de altă parte, şi subsemnatul crede şi a mai scris asta (aici şi aici) că, cel puţin în acest moment, Robu este principalul contracandidat al lui Fritz. Lucru validat, nu cu mult timp în urmă, de un sondaj făcut de UVT (sigur, contestat de Robu). Totuşi, dincolo de sondaje profesionsite sau nu, probabil că Robu va avea cu adevărat şanse reale de-a redeveni primar în momentul în care va da iarăşi Z.E.C.E. goluri într-un meci. Mai explicit, când foştii lui yesmani se vor întoarce cu coada între picioare pe terenul de fotbal să facă figuraţie în faţa marelui goleador.

P.S. De vreo două ori Robu a postat pe pagina sa de Fascebook un citat atribuit lui Moliere: „Când un clovn se mută într-un palat, el nu devine rege, ci palatul devine circ”. Poate unii ar crede că Robu are un dezvoltat simţ al umorului, o componentă a acestuia fiind autoironia. Ar fi de aplaudat, dar Robu apelează la altfel de oglinzi, de genul în care se reflecta şi personajul mitologic Narcis.