În urmă cu două zile, fostul primar al Timişoarei, Nicolae Robu, şi-a anunţat, în termeni categorici, intenţia de-a candida pentru un al treilea mandat la Primăria Timişoara. Mult mai devreme, pe 30 martie anul trecut, şi actualul primar, Dominic Fritz, îşi anunţa candidatura pentru un al doilea mandat. Cei doi au, de altfel, cele mai mari şanse să câştige un nou mandat, la PNL fiind greu de găsit un candidat cu şanse, iar pentru PSD, încă multă vreme de acum încolo, Primăria Timişoara va fi o Fata Morgana.
În 2020, după o competiţie electorală care a ţinut prima pagină, inclusiv a presei centrale, challenger-ul Dominic Fritz obţinea o victorie surprinzătoare în faţa favoritului Nicolae Robu, cel puţin prin proporţia scorului: 53%, faţă de 29%. Astfel, după o campanie electorală foarte bine articulată, Fritz intra în istoria premierelor Timişoarei, ca fiind primul cetăţean străin care ajunge primar al unui mare oraş din România. De atunci însă, lucrurile s-au schimbat mult de tot.
Cu toate că şi-a anunţat doar acum intenţia de a candida, era clar de ceva timp că Robu îşi doreşte foarte mult revanşa. De mult timp este foarte activ pe pagina sa de Facebook, fiind un critic mai mult decât vehement al actualei administraţii. Dar poate cel mai important lucru este schimbarea retoricii sale într-una naţionalistă. Mai mult, nu de puţine ori face recurs chiar şi la teorii conspiraţioniste, aşa cum a făcut-o la TVR Timişoara, în emisiunea în care şi-a anunţat candidatura. ,,Nu voi spune mai multe, dar se întâmpla prin 2017, când o persoană importantă, care trăiește și astăzi, mi-a atras atenția că se pregătește un contracandidat, care urma să participe la alegerile din 2020. Sincer, nu am băgat în seamă acest avertisment, mi-am văzut de treburile mele, în calitate de primar, însă, iată, semnalul acela s-a dovedit cât se poate de adevărat”, povestea Robu cu un aer misterios.
Ori, sunt studii recente care arată că aproape 70% dintre români ar vota un partid naţionalist care promovează valorile religioase şi famila tradiţională. Iar dacă la filonul naţionalist-conservator mai adaugi şi ingredientul conspiraţionist cu Soros, Gates, servicii secrete externe, care l-ar fi vrut pe Fritz primar, reţeta e completă. Sigur, în pofida unui anume conservatorism al timişorenilor, nu cred că aceste date sunt valabile şi pentru Timişoara. Dar e cert că un oarecare val patriotard pe care s-a urcat Robu există în oraş.
Mai mult, trebuie admis că a şi făcut unele lucruri în Timişoara, dincolo de fanfaronismul cu care le prezenta. Plus, a început să-şi mai toarne şi cenuşă în cap: ,,Am greșit față de presa timișoreană, îmi cer iertare pentru felul în care am gestionat relația cu jurnaliștii”. O necunoscută ar fi partidul pentru care va candida, în condiţiile în care, deşi e membru liberal, Robu se află în conflict maxim cu actuala conducere a PNL Timiş. Dar se poate întâmpla orice până în 2024, inclusiv ca Robu să adune în spatele său mai multe formaţiuni, inclusiv PSD, partid pentru care Primăria Timişoara va rămâne în continuare o iluzie. Şi multă lume ar dori ca lucrurile din primărie să se întoarcă la ceea ce erau o dată, şi nu din motive foarte nobile.
De partea cealaltă, Dominic Fritz şi-a început mandatul înconjurat de un mare entuziasm. Ba la un moment dat era văzut inclusiv ca potenţial candidat la preşedinţia României, pe modelul Klaus Iohannis. Lucrurile s-au schimbat foarte mult de atunci, iar entuziasmul a lăsat loc unei oarecare ostilităţi din partea multor timişoreni, inclusiv dintre foştii săi votanţi. Ca primar nu a livrat potrivit aşteptărilor sau nu a ştiut să-şi prezinte realizările. Astfel că i s-a construit la nivel de percepţie imaginea primarului care nu face nimic: DoNimic.
Da, poate fi la mijloc şi cultura în care s-a născut, fiindu-i străin stilul flamboaiant în care politicienii români îşi prezintă unele fapte. Dincolo de acestea, au fost probleme elementare în judeţ: curăţenia şi căldura în case. Nu intru în amănunte în cazul Colterm, dar şi acolo a existat o lipsă de comunicare. Sigur, atacurile împotriva lui s-au înteţit după ce a făcut curăţenie în primărie, în primul rând prin stârpirea cuibului de reptile imobiliare, care ocupaseră instituţia în anii precedenţi, dar şi a unor reţele mufate la fondurile municipalităţii. Dacă vorbim de zona economică, Fritz a făcut greşeala de a lovi chiar în potenţialii săi votanţi, patronii de IMM-uri, prin triplarea impozitelor pentru clădirile de afaceri.
Anul 2022 va fi foarte greu pentru actualul primar, în condiţiile în care adversarii vor juca mult mai dur. De exemplu, Prefectura va avea ca principal obiectiv blocarea multor iniţiative. Marile borne ale acestui an pentru Fritz vor fi acelaşi Colterm, dar şi gestionarea proiectului Timişoara Capitală Culturală. La acesta din urmă, va întâmpina un alt blocaj via PSD, partid care are de ales pentru funcţia de comisar în Ministerul Culturii pe relaţia TM 2023 între doi mari adversari ai lui Fritz: Ioan Gârboni şi Simona Neumann. Cu o majoritate foarte fragilă în Consiliul Local, fără aliaţi politici, fără sprijin guvernamental, situaţia lui Dominic Fritz, dar şi a Timişoarei, va fi foarte grea în acest an. Iar acest lucru se poate traduce şi în pierderea de voturi în perspectiva alegerilor din 2024.
Comentarii prin facebook