Să numărăm stadioanele ca pe oi, până adormim! Azi, arenele cu parfum de istorie

Pentru timișoreni număratul stadioanelor a devenit un sport în sine. Pentru practicarea acestui sport nici nu îți trebuie un stadion, prin urmare el poate fi o idee bună pentru cât mai mulți timișoreni care se plictisesc. De ce să numeri oile stând pe spate încercând să dormi, când poți număra stadioane? Am tot scris despre câte arene sportive am avea deja dacă ar fi să trăim închiși într-o bulă doar cu apă, biscuiți, monitoarele primăriei, CJT și niște pliante electorale ale foștilor și actualilor administratori locali.

Rugby în Ronaț pe un stadion reconstruit, o bijuterie. Stadionul „Știința” al celor de la „Poli” nici măcar nu vine cu investiții politice mari, e al Universității Politehnice și ar fi trebuit să meargă mai repede, dar uite că nu merge. Din era Robu ni s-a povestit de stadionul lego din Buziașului. Cred că e cel mai aproape obiectiv în curs de realizare, dacă nu punem la socoteală cel mic și cu gazon artificial, „Costică Rădulescu”, din spatele arenei mari. Apoi, viceprimarul Tabără a apărut ideea unui velodrom, foarte bine! Bazine olimpice înot, o grămadă, fiecare cartier cu bazinul lui.

Asta era și ideea, să ne numărăm stadioanele și să uităm de sportul care se va juca odată și-odată pe acele stadioane. Dincolo de amarul și comicul situației, câteva stadioane ar trebui să numărăm, totuși, în următorii ani. Iar dacă edilii timișoreni și județeni vor face măcar atâta pentru ideea de sport, pentru memoria sportului, ca părți din istoria locală, ar însemna că respectivii demnitari n-au trecut degeaba prin posturile pe care acuma le ocupă.

Înțeleg că pentru proiectul stadionului lego din Calea Buziașului se repetă licitația după mărirea costurilor în proiect, iar ofertele au început să apară. E o chestiune de săptămâni să avem executant și poate în doi ani vom avea și stadionul de 8.000 de locuri. Nu ajunge? La ce fotbal mai avem și cât mai durează până ce Compania Națională de Investiții se va apuca de arena „Dan Păltinișanu”, acest stadion lego e aur, iar interesul ”Druckeriei” pentru proiect înrărește această concluzie.

Stadionul CFR. Acolo avem spital mobil Covid, iar finalul pandemiei a adus întrebări despre ce se va întâmpla cu acel spațiu pentru a fi redat sportului, nu vreunui investitor imobiliar. Acolo primăria e proprietar pe teren, dar ministerul Transporturilor și un sindicat feroviar mai au construcții în stadiu avansat de demolare. Pentru cele ale Transporturilor s-a făcut apel la ministrul Sorin Grindeanu, iar pentru cedarea de către sindicat a celorlalte ar trebui să înceapă negocieri și, finalmente, exproprieri, în caz că nu se eliberează altfel terenul de aceste sarcini. Finalul: un stadion de atletism. Vom avea nevoie și de așa ceva, dar mai mult de atat salvăm o arena istorică. Aici a jucat și Chinezul.

Stadionul „Electrica”. Primăria Timișoara vrea să-l cumpere de la Societatea Publică de Transport Local, proprietarul arenei din zona UMT. Da, acolo a mai fost un stadion UMT demolat în condiții iresponsabile în ceea ce privește protecția clădirilor istorice, măcar pentru tribuna de lemn ce după sistematizare a fost înlocuită cu mai nimic. Ștrandul e noua afacere, fotbalul n-a fost, dar un mic muzeu tot se putea face în amintirea UMT-ului ca echipă și ca fabrică.

Dar se revenim la Electrica. Aici a jucat Ripensia veche și Ripensia nouă. Refacerea acestui obiectiv ar arăta puțin respect pentru istoria locului. „Dan Păltinișanu”, CFR, Electrica, Știința, cel nou lego, măcar atât, iar dacă n-am adormit încă, continuăm cu cel de rugby și velodromul. Când ne trezim, cine știe ce mai e?! Vom vedea că Ripensia joacă în liga a doua pe „baronul” din Arad.