Finanțarea partidelor politice. Cum să te folosești de o lege bună pentru a-ți bate joc de democrație

Când clasa politică din România se aliniază unor legislații și standarde europene, atunci înseamnă că autorii acelor legi n-au avut încotro. Vorbim de România. Trebuiau să zică și ei cum li se cerea de la Bruxeles, dar în laboratoarele interne deja se puneau la cale metode de păcălire în continuare a contribuabilului alegător, sub impresia că ne-am aliniat rigorilor europene. Treaba asta se petrece cam în orice ungher de legislație, dar este revoltător cum au înțeles marile partide să dea formă finală legii finanțării partidelor în 2016 și modul cum au tranformat un lucru bun într-o mizerie care să le acopere manevrele lor aducătoare de bani.

De data asta din banul public. Legea finanțării partidelor prevede praguri de finațare din bani privați, ceea ce deodată cu funcționarea anticorupției în jusției ar fi dus la limitarea folosirii banului urât mirositor în campaniile electorale cu tot ce decurge din asta: datorii plătite de către politic unor oameni de afaceri ce ar fi putut beneficia ilegal de favoruri, distorsionând competiția economică și piața liberă. Așa s-a și petrecut, dar modificarea legii din 2016 a permis an de an creșterea veniturilor de la bugetul public către partide, ajungându-se ca PSD, cel mai mare partid, să primească în 2021 vreo 40 milioane de lei.

Ne-am zis că mai bine le dăm noi fondurile necesare existenței, dar să știm că nu umblă cu banul negru aducător de alte belele. Ce naivi am fost să credem că îi plătim să stea cuminți iar ei chiar vor sta! Furăciunile au continuat. Au luat banii pe care noi i-am dat pentru ca ei să-și permită să fie decenți, legali, să nu ducă lipsuri și… să se apuce din nou de furat. Din banii ăștia au plătit avioane private pe vremea lui Dragnea pentru a-și plimba gagicile în tot felul de destinații exotice. Veți spune că această cheltuială trebuia să ne-o imaginăm, să fie din oficiu un bonus pentru orice lider de partid cu aere de manelist, iar de aici încolo să cerem respectarea unor proceduri curate.

Numai că nu s-au mulțumit cu excursiile, au băgat mâna până la cot în banii primiți de partid de la contribuabil. Au luat mașini în liesing, au ridicat case și cine știe ce-au mai făcut până au ajuns la pușcărie prin reprezentantul lor, trezorierul PSD, unul Drăghici. Dar astea sunt ilegalități de alba-neagra. Ești hoț sau nu ești hoț, asta e întrebarea, banul îl papi și dacă te prinde DNA se închide cercul. Dar când plătești milioane grele către presă efectul e și mai devastator.

Pe vremea lui Adrian Năstase presa lor scria și mânjită cu „miere” pe bot, dar mai scria și de frică. Acel fel de a trata societatea civilă a dat naștere și la o înverșunare din partea celor care au avut curaj și puterea să reziste. A apărut o opoziție media și civică peste așteptări de puternică. Astăzi, milioanele plătite de PSD și PNL către presă sunt irezistibile. Ziarele acum vor scrie pe bani, căci există contract, iar dacă există contract… e contract. Partidele vor face agenda acelor publicații, în funcție de semnatarul contractului, iar noi vom avea și mai puțină încredere în presă. Și știm unde se ajunge când o democrație nu mai are presă, ci doar prestatori de servicii, făcători de imagine, știm unde ajunge acea democrație fără alegeri corecte și fără un electorat bine informat.

Aș spune că asta a produs un dezechilibru mult mai evident și la fel de periculos ca și cel produs de scrisul din frică. Totul e de vânzare în cercurile care contează, iar în restul mass-media periferice bântuie falimentul. Din acest „buboi” se extinde infecția spre toată societatea. Publicația ”Europa Liberă” arată de ceva vreme cum se luptă cu PSD în problema respetactării legilor transparenței. PSDl a fost obligat de instanță să-și publice cheltuielile din banii primiți de la bugetul de stat, dar executarea unor astfel de sentințe defavorabile marilor partide devine un coșmar când acele partide sunt alese chiar de președintele țării să fie garantul respectării legii și al democrației, ca singura formulă de conducere a României pentru mulți-mulți ani de acum înainte.

P.S. Aș adăuga și eu câteva vorbe la „povestea sfidării Timișoarei de către un fost milițian” și „scara spre Heaven a primarului Fritz”. Corect, este la fel de greu să execuți în România acest milițian cu sentința în mână, cum spuneam că e aproape imposibil să execuți PSD-ul în beția puterii. Însă să nu ai nicio reacție tu primărie, care finanțezi și administrezi imobilele școlare, ori tu inspectorat școlar, care gestionezi procesul școlar, atunci când elevii tuturor liceelor din Timișoara și-au ales clubul Heaven ca loc de bal, concurs de Miss și Mister, distracție, cu echipaje de poliție care să asigure o bună defluire dintr-un loc ce funcționează atât de ilegal, chiar mi se pare o nesănătoasă și oficială încurajare pentru „fostul milițian”.