O stafie bântuie prin România. Stafia populismului suveranist

În timp ce de pe front vin veşti tot mai bune, atât de ridicata în slăvi Armată Roşie retrăgându-se în mare confuzie din faţa contraofensivei bravilor ucrainieni, o retorică parcă menită să aline rănile deschise de la Kremlin îşi face o prezenţă tot mai pregnant în ţara noastră. Şi nu doar în România, ci şi în Europa, vezi marile proteste din Cehia, proliferarea extremei drepte în atât de moderata Suedie şi ar mai fi exemple. Mă refer aici la discursul eurosceptic, suveranist şi cu o imensă tuşă de populism. Iar din multe exemple, două narative ies tot mai mult în evidenţă.

Primul, de-a dreptul ridicol, este servit în special celor cu neuronii bine odihniţi. Astfel o banală aprobare la nivelul UE privind utilizarea unor insecte în scop alimentar a fost transformată în România de goarne care sună ca o balalaică, într-o impunere. Ba chiar un atentat la porcul nostru strămoşesc. La un post de televiziune patronat de un infractor, fabricat de SRI şi fugit în Serbia pro-putinistă, e un delir zilnic pe această temă. Reportaje, care de care mai scrântite, ne prezintă românaşii noştri vajnici apărând porcul dacic de ofensiva “neomarxiştilor” care ne obligă să facem cârnaţi şi şuncă din goange.

Era de aşteptat să iasă cu pieptul în faţă la această oportunitate ilarul personaj Petre Daea (dacă nu ştiţi, bufonul e ministru) care, tot zilnic, sare cu pieptul dezvelit să apere ţărişoara de atacurile gândacilor UE. Dar ce te faci când şi un europarlamentar, care se dă şi liberal, precum Rareş Bogdan coboară la mintea lui Daea? Nu e un secret, Bogdan este unul dintre cei mai populişti şi demagogi politicieni români, dar oare până cât de jos poţi să cobori ştacheta populismului? Cât de jenant poţi fii ca să faci un “dream team” cu Daea împotriva “lăcustelor UE”! Daea e Daea, minte scurtă, vorbă multă. Dar Bogdan ştie despre ce e vorba cu aşa-zisa obligaţie de-a mânca viermi şi tocmai de aceea este mult mai toxic, mult mai respingător. Dincolo de-a rămâne acelaşi veşnic papiţoi.

Sigur, acest narativ ar fi de râs, dacă nu ar prinde bine în unele zone. Ca să nu spun că, şi dacă ai vrea să consumi făină din viermi sau alte asemenea “delicateţuri”, nu prea sunt pentru buzunarele noastre, fiind prea scumpe. Sigur Rareş Bogdan şi Petre Daea şi le pot permite. Chiar şi atunci când vor ajunge la pensiile speciale desfiinţate acum vreo trei ani de primul.

Al doilea narativ este ceva mai sensibil, el fiind vânturat de mult mai mulţi politicieni, începând cu Marcel Ciolacu şi terminând cu acelaşi  neterminat politic Rareş Bogdan. Şi mă refer aici la recomandările, la urma urmei de bun simţ, din partea oficialilor UE să facem puţină economie la căldură şi curent electric. Nu s-a spus să nu facem duş, nu s-a spus să nu ne spălăm pe dinţi (oricum românii nu excelează la aceste practici), ci doar să stingi lumina în camera în care nu stai, să dai temperatura mai mică în bucătărie, atunci când nu găteşti. Ceva mai multă chibzuinţă. Nu e vorba de-a ne întoarce în timpul lui Ceauşescu, cum proclamă marii apărători ai suveranităţii şi confortului zilnic. (Paradoxul este că discursul suveranist se adresează în special nostalgicilor ceauşişti.) Ciolacu, comportându-se ca un lider al Opoziţiei, iar nu ca preşedinte al principalului partid aflat la guvenare, spune că e treaba Guvernului să ofere soluţii pentru ca românii să nu sufere la iarnă. Până unde poate merge ipocrizia şi populismul deşănţat?

Dar nu e vorba aici nici măcar de strâns cureaua. E mai degrabă un examen de unitate şi solidaritate al Europei în faţa RĂULUI, în încercarea de a-şi câştiga independenţa faţă de gazele ruseşti. E vorba de care parte jucăm în acest test care presupune, e adevăart, unele sacrificii. Rusia este pe cale de-a pierde războiul militar cu Ucraina, dar e departe de-a pierde războiul hibrid pe care l-a pornit cu mult timp în urmă. Şi o ajută în acest sens (să nu piardă războiul hibrid) alde Ciolacu, Bogdan şi alte cozi de topor. Nici nu m-am referit la cei din AUR, fiindcă ei continuă să fie Coloana a cincea a Moscovei. Spre deosebire de Petre Daea, măscăriciul perfect, nu spun că Marcel Ciolacu şi Rareş Bogdan ar fi nişte idioţi utili, dar chiar aşa se comportă.

P.S. “Stafia” împrumutată în titlu a fost patentată de doi celebri nemţi, dar a pornit de la Londra, la mijlocul secolului XIX. Era stafia comunismului, implementată şapte decenii mai târziu în Rusia. Stafia la care m-am referit îşi originea, dar şi finanţarea, tot în Rusia.