19 decembrie 1989. Dacă ELBA nu era…

Ziua de 19 decembrie a fost cea mai liniștită dintre toate acele zile fierbinți de iarnă. Era a patra zi de la declanşarea revoluţiei. Timișoara își plângea morții și dispăruții (arestați, răniți) din zilele precedente. În fabrici, muncitorii erau tot mai nemulțumiți, iar mulți au intrat în grevă. Principala scânteie a fost la ELBA.

Trecuseră două zile de la masacrul de duminică și o zi de la uciderea tinerilor pe treptele catedralei. Timișoara arăta în continuare ca un oraș ocupat. Spitalele erau pline de răniţi, iar puşcăria de arestaţi. Peste tot TAB-uri, trupe de militari, secureşti milițieni, astăzi pensionari speciali. La locurile de muncă, în fabrici sau birouri, oamenii povestesc despre cele întâmplate în zilele anterioare, zile în care muriseră 78 de oameni (unele surse arată 83). Alte sute de timișoreni erau răniți, iar 850 arestați. Aproape fiecare timișorean avea o o rudă, un prieten, o cunoștinnță printre cei de mai sus (morți, răniți, arestați).

În aceeași zi se aprinde și prima scânteie într-o fabrică timișoreană, scânteie care a doua zi se va transforma într-un vulcan. La ELBA oamenii refuză să intre în ateliere, declarând grevă generală. „Dacă ELBA nu intra în grevă generală, s-ar fi stins totul”, spunea revoluţionarul şi istoricul Adrian Kali. În apropierea fabricii sunt masate TAB-uri. Vine în vizită prim-secretarul Radu Bălan și îi roagă pe oameni să se întoarcă la lucru. Este întâmpinat însă cu huiduieli. Atmosfera era extrem de încărcată. Înainte de-a se da jos de pe butoiul de pe care le vorbise muncitorilor, Radu Bălan a mai avut o doleanță: „Nu ieșiți în stradă, c-o să vă împuște!”. Ulterior va ajunge în întreprindere și generalul Ștefan Gușă. Tot fără succes. La intrarea în ELBA, dinspre Piaţa Traian, la prânz, s-a deschis focul dinspre un TAB. O femeie a fost împușcată mortal, iar alte două persoane au fost rănite. Încercări mai mult sau mai puțin reușite de grevă au avut loc și în alte fabrici: 6 Martie, Azur, Solventul, Electrotimiș etc.

Un jurnal al acţiunilor operative ale M.I. consemnează: „19.12.1989. Ora 15.00. D6 alungat de muncitorii de la Electrotimiş, trimis de dispeceratul miliţiei la Comandament. 19.12.1989. Ora 19.00. Cpt. Grui comunică că la Electrotimiş situaţia s-a calmat. După focul de avertisment, muncitorii stau în secţii şi discută cu ei tov. Rujoi”. “Tov Rujoi” avea să devină ulterior un respectabil director economic la Spitalul Judeţean

În aceeași seară de 19 decembrie 1989, conducerile PCR din judeţele Dolj, Olt şi Vâlcea au fost anunțate să fie pregătite pentru participarea la un program de măsuri, elaborat la Bucureşti, împotriva protestatarilor de la Timişoara. Miercuri dimineaţa, din Dolj plecau deja primele trenuri cu muncitori, membri ai gărzilor patriotice, spre Timișoara. Au fost instruiți că ungurii voiau să ocupe orașul de pe Bega, iar ei cu ciomegele cu care au fost înarmați trebuie să-l salveze. La Timișoara au realizat care este adevărul și au fraternizat cu revoluționarii

19 decembrie este şi ziua în care presa străină relatează tot mai mult despre evenimentele de la Timişoara.

Iar a doua zi avea să se proclame primul oraş liber din România.