Deliruri sociologice. Ce bine era pe vremea lui Ceaușescu, când nu aveam ce mânca pentru că trimiteam totul în Rusia!

Citeam undeva că dacă un sondaj de opinie arată că percepția a 57% dintre români este că au trăit mai bine pe vremea lui Ceaușescu, asta nu trebuie să o luăm mot-a-mot, ci mai degrabă ca un strigăt electoral de luptă, un „ba pe-a mă-tii” al unor teribiliști despre care nu știm dacă merg din simț civic la vot, iar dacă-i tragi de mânecă s-ar întreba la ce bună democrația. Adică dacă adunăm intențile de vot pro-PSD cu cele pro-AUR cam pe acolo ajungem. Firește că analogia e exagerată precum multe dintre datele sondajului care ne ilustrează ca pe un popor care are renunța la tot ce are acum. Pentru ce? Haideți să vedem pentru ce.

Cei mai devotați telespectatori ai România TV îi și vezi să nu mai soarbă cuvânt cu cuvând din ce bate câmpii mirele George Simion la Măciuca, să nu mai stea cu telenovela turcească ca drogatul cu acu-n venă, culcându-se la ora 22, după ce apare mira la TVR? Căci pe vremea lui Ceaușescu atunci se dădea stingerea dacă nu era revelionul. Ar renunța ei la babele prezicătoare și la fentele ideologice ale tămăduitorului de suflete Tomitanul, școlit la Securitate, și văzut de televiziunea fugarului specialist în de toate, de la epidemiologie și până la patriotism?

Pentru ce? Pentru telejurnalele pline de bășinile planului cincinal PCR, pentru reportajele cu recoltele record în care, cu puțin noroc, ar apărea și Petru Daea printre specialiștii de mana a șaptea ai sectorului zootehnic? Sector zootehnic care pompa carne și alte produse alimentare în gurile poporului rus, lăsându-i pe ai tăi în foame. Da, aceiași respondenți în sondajul cu pricina ar spune revoltați să ne mai lase ăștia cu ajutorul pentru Ucraina, dar n-ar aduce o vorbă că le-am dat de mâncat rușilor înainte de 89, visând să mâncăm cremvurști doar după parada de 23 august.

Aproape 60% dintre respondenți ar fi zis că a fost mai bine pe vremea lui Ceaușescu? Nu au trăit toți 60% pe vremea aceea. Sau dacă și-au trăit anii copilăriei, habar nu mai au cum era pe atunci să zică azi că era mai bine atunci. Cât de fanfaron poți fi să spui că era atunci mai bine, când tu azi îți faci weekendul în Grecia, vezi Europa în city-breakuri, îți speli ochii în Dubai cu maneliștii sau te duci, damă fiind, să te „maseze” flăcăii din Zanzibar, pentru deconectare? Atunci ce le era mai bine?

Le era mai bine că mulți dintre nefericiții de azi, pensionari cei mai mulți, aveau siguranța vieții măsurată în salarii și pensii cu care nu cumpărai mare lucru, iar tocmai de aia, că nu aveai ce cumpăra, îți rămâneau bani să spui că o duci „bine, mersi”, „când o fi mai rău, la fel să fie”. România socialistă te ducea la lucru, fie că avea nevoie de tine, fie că nu avea, dar nu te lăsa pe stradă să vagabondezi. Așa se zicea pe vremea aia. Dar nemunca de atunci e o constantă măsurată și acum, doar că nu cu aceleași metode și unelte. Ce nu mai spun și gândesc respondenții e că azi dacă te lupți, ai, dacă nu te lupți, nu ai și poți regreta în liniște vremurile în care stăteai la coadă la purcei rahitici de la patru dimineața.

Da, am fugit de autoritatea tâmpă a regimului comunist și am dat de corectitudinea politică la fel de tâmpă de azi, de relaxarea până la dispariție a autorității în democrația configurată prost în România. Confundarea libertății anarhice cu drepturile câștigate în democrație, fără să pui la socoteală obligațiile și respectarea regulilor, apoi lăcomia corupției postdecembriste și altele te pot duce la frustrarea născută din marile așteptări date peste cap de prea puține realizări, de lentoarea cu care facem pașii în direcția bună. Ceea ce, firește, te poate supăra, dar nu atât de tare încât să spui că direcția nu e bună.