În România, anticorupția dansează Brâul

Cei care se pricep la domeniu spun că nominalizările ministrului Predoiu pentru procurorii șefi la parchetul de pe lângă Înalta Curte, DNA și DIICOT sunt decente, cu mape profesionale OK, mai rămâne ca președintele Iohannis să accepte, iar noi ceilalți, cetățeni cinstiți ai acestei țări, ne vom lega speranțele ca principalele instituții de urmărire penală ale României să-și facă treaba, oferindu-ne certitudinea, nu numai senzația, că trăim într-o democrație în care toți vom fi egali în fața legii. Nominalizările sunt procurorul timișorean Alex Florența, procuror general, Alina Albu, șefă la DIICOT, și Marius Voineag, la DNA. De acesta din urmă se leagă speranța ca marea corupție să redevină interesantă pentru parchet, numai că…

Numai că apar documente și informații pe surse în presa centrală conform cărora Marius Voineag ar fi deschis sub îndrumarea sa ca șef de secție în Parchetul General dosar pe numele Nicolae Ciucă pentru palgiat, în ideea că fapta oricum era prescrisă și efectele juridice nule. Doar că odată deschis dosarul, s-a închis accesul la documentele privitoare la activitatea stiințifică a lui Nicolae Ciucă la Universitatea Militară și CNADTCU, Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare. Din acest moment peste România s-a așternut liniștea.

Premierul putea conduce țara cu mâna de fier forjat câtă vreme la granițele țării se aproia un război, apoi s-a și declanșat, iar cineva lucrează ca noi să fim în siguranță. Dar nu ni se spune și nouă cine și cum lucrează. Făcându-se legătura între Marius Voineag și cazul Ciucă, între Marius Voineag și Bogdan Licu, alt procuror șef „convenabil”, dar și auzind informația inserată în declarația de avere a viitorul procuror șef anticorupție, cum că la botezul copilului a încasat peste 500.000 de lei, este suficient să te cuprindă temerile că DNA nu va încăpea pe mâini bune, iar pescuitul de plevușcă va continua să fie sportul preferat în acest zona anticorupție a Ministerului Public.

Poate că atunci când parte a societății civile scormonea după plagiatul lui Nicolae Ciucă premierul, militarul-liberal era alesul salvării țării de la haos, de la scandaluri politice, iar o mare alianță cu PSD întărea această logică. Alesul cuiva care știa mai multe decât noi, ceilalți. Poate acela era Klaus Iohannis și serviciile secrete, poate că și lor li s-a spus de la niveluri nord-atlantice, sunt astfel de momente când astfel de lucruri se întâmplă, fără să ne afundăm în teoriile conspirației.

Putem accepta o asemenea asezonare a democrației cu elemente de stare de război, în care metode autrocratice sunt acceptate pentru binele general? Unii ar putea, poate am putea mai mulți, dar să știm cum stă treaba, iar asta se poate rezolva doar prin declanșarea stării de război. În acea stare juridică, nu mai arunci cu rahat în militarul liberal dacă acesta e și premier, democrația fiind oarecum pusă pe „pause” cât criza persistă. Însă după ce se termină, democrația trebuie redevină funcțională.

Noi ce facem acum? Dăm senzația că democrația nu este funcțională și fără să declarăm starea de război. Cât timp vom fi așa? Dar de ce n-am fi permanent așa, dacă punem procuror șef la DNA o persoană care face botez la copil să încaseze 500.000 de lei. Și să nu ți se pară exagerată suma, tot sună ca dracu să știi că anticorupția a încasat 100.000 de euro „la negru”, printr-o rețetă prin care mulți „clienți” ai DNA și-au mascat încasările. Ori dacă în fruntea aceleiași instituții avem un procuror care părea să facă favoruri unor oameni politici ca Nicolae Ciucă.

Și pentru ce ne-am măzgălit democrația. Pentru a proteja un premier de care acum se vor scăpa toți după Rotativă? Pentru asta? Pentru Nicolae Ciucă de care și liberalii se vor grăbi să scape, în buna tradiție de canibalizare politică cu care ne-au răsfățat în ultimii ani.